Nr. 4 (21) anul VI / octombrie-decembrie 2008 - ROMDIDAC

EX PONTO NR.4, 2008
106
apoi rând pe rând încadrat de fundalul sepia, de pass-partout-ul alburiu, de
pagina de album gri alb`strie, de umbra neagr` a albumului, de ro[ul u[or
întunecat [i compact al fundalului apoi de spa]iile albe care separ` panoul
central de celelalte dou`, se îndep`rteaz` de realitatea modelului prin aceste
rame f`când ca realismul reprezent`rii s` fie un exerci]iu necesar figurativului.
În mijlocul acestor succesive înr`m`ri figurativul serve[te ca abstrac]iune într-o
compozi]ie problematic` din punct de vedere artistic. Chipul separat de trup
prin rama oval` sau r`sturnat în fotografie semnific` reprezentarea materialit`]ii
prin materialitatea artefactului sau, poate, reprezentarea materialit`]ii spiritului
prin corporalitatea îns`[i. Vizual [i deci pictural, corporalitatea este cea mai
autentic` reprezentare pe care artistul o pune în cea mai bun` cromatic` în func]ie
de expresivitatea tr`s`turilor: fe]ei mohorâte sau meditative i se potrive[te
aureola închis` pe care damnatul culorii o poart` cu stoicism. Culoarea rece
a c`m`[ii are complementar` aureola neagr` din jurul capului. Ro[ul închis
care încadreaz` figura nu creeaz` nici un context figurativ figurii, ci înt`re[te
reprezentarea corporalit`]ii prin consisten]a aproape dramatic`.
„Ecce homo” propune acela[i format mare, covâr[itor pentru privitor, într-o
cromatic` preponderent luminoas` care îns` absoarbe privitorul în obiectualitatea
tabloului. Autoportretul v`zut din dou` perspective, din fa]` [i din spate,
de-o parte [i de alta a axei vegetale din panoul central, înscrie fiin]a uman`
în obiectul plat al pânzei de unde eman` un adev`r profund despre propria
fiin]`. A picta din dou` puncte de vedere înseamn` a face o declara]ie despre
incapacitatea reprezent`rii de a cuprinde corporalitatea întreag` a fiin]ei
umane [i de a surprinde adev`rul [i esen]a (cum ar spune Heidegger) fiin]ei
reprezentate. Titlul trimite la episodul în care Pilat din Pont prezint` mul]imii
un Christ chinuit [i umilit. Spre deosebire de fragilitatea corporalit`]ii Christice,
omul lui Iacob este fragil datorit` facult`]ii de a medita asupra condi]iei sale
mizere. În compara]ie cu frumuse]ea [i verticalitatea florii, omul chircit [i ap`sat
de singur`tatea sa este urât [i, în plus, „deverseaz`” nelini[te [i tulburare
în jurul s`u, echivalate cromatic în fundalurile maculate de albastru în panoul
din stânga [i de negru în cel din dreapta. Raportul figur` – fundal este unul de
compatibilitate [i, ca în celelalte pânze ale lui Ioan Iacob, se ritmeaz` perfect
pentru a construi tema nu numai prin povestea personajului, ci [i în mod indirect
prin culoare.
Tema dublului (dopplegänger), de[i cu o lung` istorie iconografic`, este
inedit tratat` de Iacob în „Dup` amiaz` verde”[i „Ecou” precum [i într-o lung`
serie de tablouri pe care pictorul le concepe tematic [i compozitional ca perechi
sau triplete într-o similaritate care dep`[e[te formula „tem` cu varia]iuni”.
Cele dou` semi-nuduri din „Dup` amiaz` verde” par fiecare în parte fantasma
celuilalt, în limitele propriei cenzur`ri. Pozi]ia cu picioarele strânse la piept
este înc` o dat` explorat` în „Ecou”, ca un contrast între lumina iradiat` de
trup [i întunericul dens al umbrei, care, ca [i ecoul, î[i ia libertatea de a nu
repeta identic figura. Mai degrab` se constituie ca laten]`. Fiin]ele [i lucrurile
au vizual o ax` de simetrie pe care pictorul o caut` sau o creeaz` pentru a o
reda obsesiv. Linia dintre trupuri sau umbra pe axa vertical` tinde c`tre centrul
tabloului dorindu-se coloana vertical` a compozi]iei. Cele mai asimetrice
compozi]ii transform` golul din centrul tabloului în locul pur al culorii de unde
ar putea emerge orice form`.
Dubletele de tablouri intitulate „Lacrima”, „Co[ul Mathildei”, „Vas cu fructe”
sau seriile de trei „Vaz`” [i „Pui” experimenteaz` sensul multiplelor versiuni,
toate perfect finalizate, care ar avea autonomie deplin` dac` nu ar fi expu-