Nr. 4 (21) anul VI / octombrie-decembrie 2008 - ROMDIDAC

EX PONTO NR.4, 2008
200
sale. Am mers cu el, seara, s` st`m de vorb` cu un sulinian get-beget, martor
ocular de peste trei genera]ii, a celor petrecute \n acest loc deosebit.
Am intrat \ntr-o cas` care, dup` gustul meu „\nvechit”, mi s-a p`rut tare
frumoas`. Dup` spusele so]ilor Zakis, c`rora le apar]ine aceast` cas` de stil
„de alt`dat`”, ea e f`cut` din chirpici, a c`rei tencuial` de un alb imaculat nu
las` cu nimic s` se vad` acest… dedesubt… D`inuie \n interiorul ei mirosul
acela unic al gospod`riilor \n care cur`]enia [i ordinea nu numai c` \]i \nc~nt`
privirea, dar \[i \nmiresmeaz` respira]ia. Cu covoarele de pe jos, de pe pere]i,
de pe paturi; cu fe]i[oarele de mas` brodate de m~inile pricepute ale gospodinei,
cu macrameurile, de asemeni… Cu tot. Un muzeu de artizanat! ßi curtea,
cu gardul, cu florile [i gr`dina de zarzavat… Mor dup` astfel de case! Scuza]i
– dup` asemenea gospod`rii! Nici chiar Azrieli*, cu nesf~r[itele lui sc`ri spre
cer, cu zecile de etaje din sticl` [i beton, nu va scoate din mine… vechea
dragoste…
Am stat la masa din salonul-artizanat al so]ilor Zakis, unii din pu]inii greci pe
care-i mai g`se[ti azi la Sulina, unde, odat` erau majoritatea popula]iei. Panait,
so]ul, n`scut aici \n urm` cu 80 de ani, \[i aminte[te cu o limpezime de b`ie]el
o multitudine de fapte, de lucruri [i de oameni din Sulina de alt`dat`, loc pe
care nu l-a p`r`sit, nici \n timpurile cele mai grele [i nu-l va p`r`si, de fapt, nici
c~nd \i va suna ceasul; se va „muta” doar mai aproape de mare…
Ce inspirat` \nt~lnire mi-a organizat simpaticul profesor Lavric!
…Sorbind cu pl`cere din frumoasa ce[cu]` de cafea, lichidul negru aromat,
turnat direct din ibricel, \l ascultam cu un deosebit interes pe b`tr~nelul plin de
via]`, l~ng` care [edeam.
„P`i, evrei au fost la noi \n ora[ mul]i. Strada principal` era numai cu pr`v`lii
evreie[ti… Adic`…, erau [i greci [i turci [i rom~ni… Da’ evreii, cred c` aveau
pr`v`liile cele mai frumoase. Se [i pricepeau… Eu am avut un coleg de clas`,
Duvid \l chema… Duvid [i… nu mai ]in minte cum… Ne jucam \mpreun`, mergeam
acas` unul la cel`lalt… Da, aici ne aveam bine to]i. Nu ne interesa de ce
neam e unul, de ce neam e altul. Duvid `sta a \nv`]at ca [i mine meserie. Eu
m-am f`cut strungar, el a \nv`]at tinichigeria. A avut un magazin de geamuri [i
tinichigerie. A plecat de aici \nainte de r`zboi”.
„Uite – \mi zice Panait sco]~nd o h~rtie – mi-am notat c~teva nume, c~t mi-am
amintit, doar numele de familie a c~torva negustori evei care au fost aici… çn
timpurile bune… Lizer, manufactur`, Naiman, restaurant, Grümberg, metalochimice,
ßiner, t~mplar de lux… Au fost [i doctori [i un dentist, un avocat”…
Apoi, Panait a luat o coal` de h~rtie alb`, un creion [i o rigl` [i a \nceput s`
deseneze „topografic” locul unde – \n curtea pie]ii de azi – era odat` sinagoga…
ßi-a amintit [i de vasele cu refugia]i evrei. Le-a v`zut, fire[te [i el, de pe
mal, „\n rad`”, c` nu-i l`sau pe evreii de pe ele s` vin` \n ora[. ßi de cimitirul
evreiesc [tie domnul Panait: „Cum s` nu! E vechi, cred, de vreo 200 de ani…
Nu-i a[a, domn’ profesor?” Profesorul crede c` s-ar putea s` fie [i mai mult…
„P`cat c` l-au neglijat, continu` b`tr~nul. Cred c` nimeni nu se ocup` de el.
Avea odat` pietre de morm~nt tare frumoase”…
Ne-am desp`r]it de primitoarea pereche Zakis cu mult` c`ldur` [i cu pl`cutul
sim]`m~nt al re\nt~lnirii cu ospitalitatea sulinienilor.
*
Cimitirul evreiesc din Sulina este singura m`rturie fizic` – a[a cum e – care
a mai r`mas, a existen]ei evreilor aici. El poate fi vizitat liber, c`ci nu e p`zit.
*Proprietarul celor mai \nal]i „zg~rie-nori” din Tel-Aviv