Nr. 4 (21) anul VI / octombrie-decembrie 2008 - ROMDIDAC

EX PONTO NR.4, 2008
164
echilibrul fiului. Este acesta un motiv suficient pentru a motiva o crea]ie, este
impulsul originar.
Din acest punct de vedere, titlul are simbolismul lui – întoarcerea din p`mânt
- fiind consonant cu romanul pe care îl continu` [i-l întrege[te – C`derea
în cer. Poezia existen]ei este evident` în greutatea semnifica]iilor prepozi]iilor
din [i în care sugereaz` o evolu]ie circular`. Metaforele au sens ascendent
în pofida durerii date de percep]ia corporal` a trecerii.
Trilogia rural` – C`derea în cer, Întoarcerea din p`mânt, Evanghelia
dup` Ioana – î[i rotunje[te con]inutul din perspectiva experien]ei naratoriale
valorificând inefabilul amintirilor în nostalgia retr`irii lor dar [i tot ceea ce
]ine de logica intern` a nara]iunii. Prins de [uvoiul evenimentelor care bat
la por]ile gândirii narative [i ale crea]iei, în]elegând principiul tonic al vie]ii
– „pân` murim to]i suntem ve[nici”, cel mai tulbur`tor adev`r din via]a omului
– scriitorul nu iese din limitele pe care i le impune con[tiin]a critic`, ra]iunea,
aceea care nu-i d` dreptul s` încurce drumurile nara]iunii cu via]a interioar`
a personajelor sale.
Atent la desf`[urarea spectacolului existen]ei rurale, scriitorul nu-[i uit`
propria tem` – tema povestitorului. El este ca acei pictori care se includeau
printre personajele lor, sugerând modul în care realitatea [i fic]iunea se
amestec`, uneori pân` la confundarea hotarelor. Ca un artist experimentat,
naratorul alege [i potrive[te tehnicile. E ca un operator de cinema care alege
mereu unghiul cel mai potrivit din care s` filmeze. Apropie [i dep`rteaz`
obiectivul realizând alternativ prim-planuri [i cadre largi, portrete individuale
[i de grup. Uneori introduce intru[i naratoriali – personajul reflector prin care
multiplic` perspectivele. Sunt mai mul]i operatori care „filmeaz`” evenimentele,
iar imaginile se succed urmând o logic` intern`, cea pe care le-o confer`
crea]ia de oameni [i de via]`. Mitilina este unul dintre personajele reflector,
personajul care se integreaz` din exterior lumii rurale descoperind-o pas cu
pas. Ca în orice comunitate mitic`, locul este luat în st`pânire cu pove[tile
lui, aceste pove[ti constituind latura metafizic` a lumii, modul în care omul
simplu ia cuno[tin]` de existen]a sa în univers.
Tehnica narativ` se supune imperativelor de fond. Momentul revolu]iei din
1989 e retr`it tolstoian prin prisma oamenilor care „v`d” revolu]ia la televizor
ca pe orice spectacol. E un fragment de realitate v`zut din unghi relativizator.
Pe acest fond, se contureaz` pregnant condi]ia intelectualului – tem` sensibil`
tratat` deta[at în spiritul adev`rului istoric [i prin filtrul unui adev`r personal.
Via]a, contextul socio-politic l-a constrâns pe intelectualul de dinainte de 1989
s` fie un Plutarh, asumându-[i tragismul compromisului dedus din necesitatea
vie]ilor paralele [i a limbajului esopic.
Capitolele sunt schi]e, mici crochiuri de via]` care prin acumulare de detalii,
de fapte de via]` alc`tuiesc un tablou în care tehnicile diverse îi asigur` veridicitatea
[i tr`inicia. Impresia de via]`, puternic`, e realizat` prin limbajul realist,
f`r` idilisme inutile, încât personajele trec dintr-o pagin` în alta ducând felia
de via]` pe care le-o atribuie naratorul cu naturale]e [i fream`t existen]ial.
Nara]iunea are dou` planuri, unul vizibil pentru to]i, în care întâmpl`rile
vie]ii se deruleaz` dup` un scenariu prestabilit, integrat într-un context sociopolitic,
altul ascuns, simbolic constituit din reverber`rile în mitic ale celui dintâi.
Viziunea narativ` este multipl`. Ochii uimi]i ai lui F`nu]` înregistreaz` mi[c`rile
evenimentelor [i le transmit indirect prin cei încerca]i ai maturului multiplicând
perspectiva printr-un sistem de lentile m`ritoare. Din aceast` retrospectiv`
atins` de nostalgii [i regrete, de revolta st`pânit` în fa]a trecerii timpului, se