Nr. 4 (21) anul VI / octombrie-decembrie 2008 - ROMDIDAC

EX PONTO NR.4, 2008
80
– D. Petru Comarnescu îmi oferise posibilitatea unui trai decent care
s`-mi permit` scrisul [i completarea culturii mele deficitare, f`r` s` încerce a
m` remorca la ideologia, cenaclul sau cafeneaua sa. (Sunt mul]i critici care
insinueaz` pretutindeni c` forma]ia spiritual` a scriitorilor li se datore[te în
mare m`sur` sau c` cea mai bun` lucrare a fost scris` în durata eliptic` a
propriului cenaclu.)
O lucrare sau o întreag` carier` poate depinde de o recunoa[tere spontan`
care s` te scuteasc` de umilin]e.
Deseori când b`team la u[i str`ine, aveam impresia stranie c` fac salturi
funambule[ti: portarii m` priveau ca [i cum a[ fi executat a[a ceva; magna]ii
teatrului ca [i cum a[ fi încercat s` p`trund într-un mediu interzis ca din ap`
în aer.
Din genera]ia noastr`, mul]i au murit în r`zboi, al]ii pentru o idee politic`
fantastic` [i crud`, unii migreaz` periodic în sanatoriile Bra[ovului, disp`rând
în tain` din mijlocul nostru. Un prieten, valoros pictor suprarealist, s-a retras
într-un sat din fundul Dobrogei, unde tr`ie[te din pomeni, un altul, sculptor,
tot atât de interesant (accentuez c` oamenii ace[tia sunt realmente arti[ti), mi
se plângea zilele trecute c` i se usuc` p`mântul lucrat pentru c` n-are ipsos
s`-l toarne.
În treac`t fie spus, e scandalos c` decorurile sunt semnate la noi ve[nic
de acelea[i nume [i c` nu se permite prin concurs tinerilor pictori s` fac` machete
originale (în ]`ri ca Fran]a, Rusia etc. pictorii fac decorurile, nu oamenii
de meserie, Picasso, Rouault, Matisse, Derain au realizat minuni scenice).
De asemenea e penibil ca doctori cu renume, avoca]i, etc., care au o mobil`
scump`, covoare frumoase, c`r]i interesante, s` atârne de pere]i tablouri de
gang, de un nivel cu totul sc`zut, care îi dezonoreaz` în ochii str`inilor.
Un gest spontan [i generos, care s` permit` totu[i celui strâmtorat s`
r`mân` liber, este un act de profund` în]elegere fa]` de necesit`]ile tinerei
genera]ii.
– Cum explici vertiginoasa decaden]` a teatrului românesc?
– Cred c` distinc]ia între drama-de-toate-zilele [i drama-art`, nu o pot
face decât oamenii cu sim]ul naturii (nu natura peisaj, ci natura clasic`, care
simplific` [i amplific`).
Prin golul pe care îl desf`[oar` în jurul personajului vizat, natura î]i permite
s`-l contempli mai bine, izolat [i adâncit în pasiunile sale. Din el nu mai
r`mân decât elementele reprezentative, simfonice. Atâta timp cât autorii de
teatru nu vor descoperi tr`s`turi generale umane în via]a zilnic` nu vor crea
opere durabile. Poate trebuie s` se plece totdeauna de la un fundal în care
atributele omului [i cele ale naturii s`-[i corespund`. Aceasta poate constitui
[i un mod de stabilizare contemporan`.
Dincolo de fanteziile nesfâr[ite, pove[ti dramatizate, întâmpl`ri absurde
de alcov sau sinecdote bulevardiere, teatrul românesc a dat totu[i opere puternice
ca Danton, Manasse, Patima ro[ie [i a[ îndr`zni s` adaug Preludiu
la Electra a d-lui Petru Dumitriu, lucrare reconfortant` în complexul teatral
românesc de ast`zi.
Dedica]ia lui Petru Comarnescu la nuvela Canarul (r`mas`, pân` în prezent,
în manuscris):
19.VI.1945 Excep]ional. Propun s` se publice în August sau Septembrie.
P.Comarnescu