Nr. 4 (21) anul VI / octombrie-decembrie 2008 - ROMDIDAC

EX PONTO NR.4, 2008
122
abordarea valorilor estetice ca pe o problem` a adev`rului [tiintific [i nu ca
pe o problem` de gust în cultur`.
De[i pare un cli[eu, aceste peisaje senine reprezint` visul estetic al vie]ii
de zi cu zi 10 , un moment de contemplare dezinteresat` într-o lume consumerist`.
Ceea au în comun oamenii intervieva]i în toate aceste ]`ri este visul lor
împ`rt`[it asupra frumosului. 11
Catalogul est-etic al minciunii sau Cele 10 Minciuni ale
conceptualismului rus
Anii ’70 aduc pe scena artei primele lucr`ri conceptualiste care valorific`
textul. În acest context, printr-o serie de lucr`ri din ‘71 [i ’76, intitulat` 10
Personaje, rusul Ilia Kabakov descoper` noi modalit`]i de a întrebuin]a textul
în instala]iile sale. Aceast` prim` serie este expus` imediat dup` emigrarea
sa, în 1988, în galeria Ronald Feldman din New York. Amestecul de text [i
imagine, care las` impresia prezen]ei a doi autori, care vorbesc simultan despre
acela[i subiect, face ca lucr`rile s` deschid` posibilit`]i de interpretare
simultane.
Boris Groys, în The Other Gaze, consider` c` aceste construc]ii imaginare
sunt instala]ii baroce care se distan]eaz` programatic de „stilul instala]iilor
minimalist-conceptualiste [i obscurizeaz` perspectiva privitorului, tematizând
dificultatea de a privi în sfera privat`, de a câ[tiga interiorul prin refuzul intim
al unei vie]i str`ine, tematizând sondarea unei priviri voyeuriste în ceea ce
este intim, ascuns”. 12
Aceast` instala]ie de text [i imagine pe care Kabakov a creat-o în mare
parte în Rusia în deceniul anterior emigr`rii sale, este atribuit` unor autori
fictivi, atent descri[i. Fiecare dintre lucr`rile incluse poate fi citit` ca un jurnal
cu pagini lips` care spune povestea unui artist necunoscut care tr`ie[te la
marginea societ`]ii în împrejur`ri nepl`cute (boal`, conflict, singur`tate) [i
a c`rui munc` nu este recunoscut`, sau chiar p`strat`. Fiecare album este
încheiat cu un comentariu general asupra tuturor lucr`rilor „artistului”, din
perspectiva unui critic fictiv.
Primul personaj, Primakov (din Sitting in the closet) poart` o parte din
obsesiile care marcheaz` întreaga opera kabakovian`: explorarea spa]iului
intimit`]ii, distrugerea încrederii în oameni, alienarea. Un alt „personaj” memorabil
este Arhipov (din Voknogliadiaschii Arkhipov – Arhipov, cel care se uit`
pe fereastr`), un pacient care î[i petrece timpul privind pe fereastra salonului
[i care, simultan, descrie ceea ce vede: mai întâi mici scene de pe strad`,
apoi flash-back-uri, apoi spa]iul ferestrei se umple cu aripi uria[e, pentru ca,
la final, aripile s` dispar` [i paginile s` r`mân` goale. Pe foi separate apar
comentariile medicilor din fi[a de pacient din care afl`m c` Arhipov a murit,
iar paginile albe sunt o form` în care îi vizualiz`m decesul.
Analizând povestea lui Arhipov vedem cum autorul, în sensul s`u tradi]ional,
dispare, iar reprezentarea a ceea ce bolnavul vede devine o relatare
despre el. Func]ia elementelor care constituie opera se inverseaz` [i, odat`
cu decesul personajului, textul ajunge s` înlocuiasc` imaginea în spa]iul
fic]iunii. Efectul este dublat prin faptul c` deasupra diferitelor viziuni de pe
fereastr`, apare cuvântul „fereastr`”. A[a cum observ` Michail Epstein 13 , f`r`
apari]ia acestui cuvânt în spa]iul operei, spectatorul nu ar fi fost diferen]iat
de personajul reprezentat. Compozi]ia este o nara]iune a ceea ce pacientul
vede (în ram`), [i, de vreme ce noi, spectatorii, vedem acelea[i scene ca [i
el, impresia creat` este c` acesta este con[tient de prezen]a noastr`.