Nr. 4 (21) anul VI / octombrie-decembrie 2008 - ROMDIDAC

Ai ob]inut ce-ai vrut, cu o condi]ie important`; cuget` acum la cele spuse [i
nespuse, [i d`-mi r`gaz s` m` odihnesc [i eu, sunt frânt` de azi-diminea]`.
Mâine în zori o înso]im pe Tzinta pân` la tine, s`-i ducem lucru[oarele. E
bine a[a?
Era bine a[a, p`ru s` zic` romanul prin gestul de lehamite al palmei,
înainte de a pleca la rându-i spre cas`. M` îndoiam c` se l`sase în[elat de
vorbele mele: în fond, era un b`rbat inteligent!
* * *
Casa lui Publius se afla la doi pa[i de Agora, aproape de cl`direa Sfatului,
în rând cu casele a înc` trei-patru negustori romani adu[i aici de treburile lor.
Ca [i alte case din ora[, nu era mare; aflasem c` î[i construia o villa rustica
în afara Tomisului, ajutat de scutirea de taxe [i de leafa de agorathet pe care
o primea din partea ora[ului. Casa avea dou` nivele; intrarea de la strad` se
f`cea printr-un portic cu dou` coloane corintice de piatr`, cu o u[` de lemn
sculptat, dup` care d`deai într-un gang scurt [i de aici în curte, unde d`deau
u[ile celorlalte od`i ale casei [i scara ce ducea la etaj. Mai mult de patru
camere nu cred c` avea; curtea, ca de obicei la casele grece[ti, p`stra în
centru statuia zeului principal la care se închina st`pânul. Aici am v`zut, la loc
de cinste, trei busturi de marmur`, unul mai mare [i pe care l-am recunoscut
– Jupiter Tunans, Zeus – [i dou` mai mici, o femeie [i un b`rbat. Tr`s`turile
femeii erau severe [i închise, de o frumuse]e tipic roman`; b`rbatul era mai
frumos [i mai senin, cu obrazul atins de vârst` [i cu mândria celui obi[nuit s` fie
ascultat imediat; abia apoi mi-am amintit c` aceia trebuie s` fi fost imperatorul
Augustus [i so]ia lui Livia, c`rora li se ridicaser` statui în templele tomitane [i
histriene, ca unor zei. Poetul li se închina, desigur, ca orice roman; ba chiar
f`cea probabil exces de zel în fa]a cet`]enilor tomitani, de vreme ce ace[ti zei
din Roma îl alungaser` aici, la Tomis, [i poetul meu înc` spera la îndurarea
lor. Am privit îndelung în ochii lor de piatr`, vopsi]i ca orice statuie, [i m-am
întrebat ce ne h`r`zeau oare zeii ge]ilor nou`, credincio[ii lor, amenin]a]i de
trufia acestor muritori de la Roma care se socoteau în rând cu zeii. Mi-am
atins amuleta de sub haine [i am ridicat în gând o rug`ciune spre Zamolxe
[i spre Bendis, ocrotitoarea mea; apoi m-am pomenit cu Publius al`turi, un
Publius foarte serios, cu nasul lui strâmb parc` mai mare ca de obicei.
– A]i venit. Camera Tzintei este acolo, la parter.
– Mda. S`-i ducem lucrurile… Când începe treaba?
– Imediat, e de lucru la buc`t`rie, prin camere…
– O vom vizita.
– Da, foarte bine… Nu vreau s-o ]in departe de ai ei… ßtii, Aurimetta, drumul
nostru de ieri m-a pus mult pe gânduri, [i m-a bucurat faptul c` am g`sit
o perl` acolo unde crezusem c` sunt doar scoici goale… Dac` m` îng`dui]i
voi, ge]ii, a[ dori s`-l v`d iar`[i pe preotul acela. Am o discu]ie de ispr`vit cu
el, [i alte câteva de început.
– Nimic nu te împiedic`, Publius; ba chiar m` bucur` gândul t`u.
– Mda…
Se foi câtva timp, se agit` cu instalarea Tzintei în camera ei, iar eu, iscoditoare
[i curioas`, m-am fofilat o clip` dincolo de u[a od`ii lui, ca din gre[eal`:
[tiam c` fac o necuviin]`, nici un grec sau roman n-ar l`sa un str`in de cas`
s`-i vad` vatra [i larii, dar m` stârniser` demult lacrimile lui când o v`zuse
prima oar` pe Tzinta [i voiam s` verific, iar ocazie mai bun` ca asta n-avea
s` se mai iveasc`. Da, al`turi de patul îngust al poetului, pe masa de lemn
EX PONTO NR.4, 2008
45