Nr. 4 (21) anul VI / octombrie-decembrie 2008 - ROMDIDAC

EX PONTO NR.4, 2008
132
punerea specificului na]ional culturii populare [i echivalarea lor cu valoarea
estetic`. Este interesant de rev`zut teza lui Blaga din Spa]iul mioritic.
Herder, revenind la el, cerea alc`tuirea [i editarea unor florilegii de poezie
popular`. E, într-un fel, un proces pe care Adina Ciugureanu îl nume[te de
„alfabetizare” [i care a dus, prin conjugarea mai multor factori din aceea[i arie,
la apari]ia unei culturi „de frontier`”. În contextul unei dezvolt`ri spectaculoase
a industriei sec. al XIX-lea, aceast` cultur` „a devenit din ce în ce mai «popular`».
Un exemplu gr`itor sunt romanele lui Charles Dickens, prima literatur`
cu adev`rat popular` din cultura englez`... Romanele lui Dickens reprezint`
un exemplu de fic]iune popular` care a p`truns în structura literaturii de elit`”.
Dar, consider` eseista, [i o literatur` oral` „studiat` ca form` a literaturii de
«elit`» (la noi este cazul cu N`zdrav`niile lui Nastratin Hogea, t`lm`cite de
Anton Pann din turce[te în 1853, care „au devenit oper` na]ional`”, dup`
cum afirm` Ion Negoi]escu, prin receptarea entuziasmat` de c`tre elita româneasc`
a intelectualit`]ii), a[a cum exist` [i modele ale culturii populare
care-[i trag r`d`cinile din folclor sau din mitologie”. Ele vorbesc despre o
existen]` prins` în tipare [i abaterile de la aceasta determinau înfrunt`ri ale
celor dou` principii radical opuse: binele [i r`ul. Astfel de nara]iuni „eroice”,
unele având un punct de plecare real, au fost compuse de-a lungul Evului
Mediu. Este [i situa]ia poemului Beowulf , ce-[i plaseaz` ac]iunea în sec. al
V-lea, „o combina]ie fascinant` de elemente p`gâne [i cre[tine, pe care le
consider`m la baza prototipului care a generat un lung [ir de eroi populari”,
unde Beowulf evolueaz` de la atitudinea precre[tin` la aceea cre[tin`. Eroul
îl va invinge pe maleficul Grendel. Principiul binelui este înso]it de cel al r`ului,
situa]ie care determin` faptele de vitejie cu triumful în final al for]elor binelui.
În tradi]ia de tip evanghelic m`garul este a[ezat opus boului în ieslea unde
s-a n`scut Iisus, el reprezentând r`ul, iar intrarea în Ierusalim a lui Hristos
c`lare pe m`gar consfin]e[te învingerea acestuia. Pe urmele lui Beowulf
va veni cavalerul medieval care, mai târziu, se va transforma în „tipul r`zboinicului”
(Robin Hood) – to]i „transplanta]i” în America de c`tre emigran]ii
europeni, devenind mituri – ale „libert`]ii individuale”, (Superman) „tehnologiei
protectoare [i salvatoare” (Superman) „violen]ei în afara legii pentru dreptate”
(Batman, filmele western). Este o „justi]ie” aprobat` de colectivitate. Dar, spune
Gernet, execu]iile de acest tip n-ar fi posibile „adic` s` le asigure sanc]iunea
colectiv`”, dac` delincven]ii nu ar fi în cele mai multe cazuri str`ini de acele
locuri, în acest fel evitându-se un [ir de r`zbun`ri ale diverselor grup`ri din
comunitate”.
Câteva concluzii se impun din lectura eseului despre Dracula. Înainte de
toate, o informa]ie bogat` [tiin]ific`, istoric`, dublat` de multitudinea de opere
fic]ionale [i transpunerile pe ecran. Apoi, c` arhetipul vampirului are dou`
credin]e nestr`mutate: aceea a vie]ii de dup` moarte [i a magiei sângelui,
veritabil` punte între cele dou` t`râmuri. C` Dracula „este de fapt un arhetip,
ceea ce explic` poten]ialul s`u imens de generare a unui num`r impresionant
de subtipuri”. Urmeaz` [i desp`r]irea de „clasicul” vampir, c`ruia îi ia
locul „vampirul nou”. El renun]` la singur`tate, prefer` familia [i colectivitatea
alc`tuit` de al]i vampiri, ajunge o victim` marginalizat`, vid` de puterile magice,
încearc` s` se umanizeze pentru a-i fi iertate p`catele, s` fie reabilitat
(asemenea Zmeului lui Victor Eftimiu). Desp`r]irea de model s-a produs. „În
teatrele de azi – spune autoarea – nu mai este nevoie de asisten]` medical`;
publicul consum` popcorn [i cola în timpul celor mai înfrico]`toare scene”.