Nr. 4 (21) anul VI / octombrie-decembrie 2008 - ROMDIDAC

Estimp, Pelerinul, prad` fotofobiei onirice, str`bate t`râmuri din „Memento
mori” sau „Mortua est”; prizonier al imagina]iei sale catastrofiste, se prinde
într-o hor` bezmetic` a ira]ionalului, de care, îngrozit, fuge în iluzia copil`riei.
Ca orice ordonator serios de realitate, el expulzeaz` lumea în Iad, debarasându-se
de „emana]iile" ei letale. Varii stratageme sunt puse la lucru pentru
desp`timirea de fe]ele Necuratului [i ale Timpului; nefiind acelea infailibile
[i dorul angeliz`rii neîmplinindu-se, Pelerinul recurge la detaliile – probe ale
propriei existen]e, inclusiv la sarabanda ludicului „de dincolo de oglind`".
Dic]iunea panicat`, clinic` reflect` adesea nevoia violent` de purificare, fie c`
e vorba de scena vizitei la cam macabra mam`, pietrificat` în fotoliu dar înc`
uman`, fie de întoarcerea la „supa primordial`". Izb`vitoare este [i evadarea
din civiliza]ia ora[ului de hârtie în natur`, mai aproape de Dumnezeul autenticit`]ii.
Proteic, performantul narator nu preget` s` scrie despre oameni [i boli,
servindu-se de figura doctorului Budelco, atribuindu-i un stil cu izuri groase,
cronic`re[ti, un fel de pseudo-Swedenborg savuros, clovnesc, enigmatic [i
emfatic cât cuprinde.
Prin recurs la tehnica ilumin`rilor rimbaldiene, Florin ßlapac face opera]ii
de resuscitare a banalului agonic, atomizându-l, metamorfozându-l, perfuzându-i
„sângele" propriului elan reanimator. Adesea poematic` [i baladesc`,
dic]iunea învedereaz` un extremism al imaginarului ce nu preget` s` se
refugieze în alt imaginar, cum ar fi cel al tablourilor celebre, generatoare de
imagini [i identit`]i animale sau vegetale. Ce recompun m`[tile dorin]ei sau
ale realiz`rii de sine, via]a pierdut` a celui golit de afec]iune, a unui ,,nihilist
cu m`runtaiele cre[tine".
Ca orice înger c`zut, protagonistul întreit din F`r` pereche are înc` puterea
s` adore „o singur` regin` a lumii: imagina]ia!" [i s` abhore „romane
mucilaginoase". S` produc` [arje caricaturale pe adresa mimetismului stupid
sau penibil al „femeii ter]iare" cu delicate]uri de ]oap`. Ca hipersenzitiv p`rta[
al clubului „celor n`scu]i obosi]i" [i cu r`u de auror`, percepe ca o ran` deschis`
r`sturnarea tablei de valori a realit`]ii. De-aici [i pre]ul pus pe vitalul
miraculos menit s` dezavueze z`d`rniciile de tot felul, dovezi de rarefiere a
vie]ii. Refuz` întoarcerea în cavou, în p`cat [i în moarte, prin înc`lcarea tuturor
comandamentelor cre[tine. Blasfemie concettist`, de o gratuitate ce face tot
mai pu]in credibil` convertirea pelerinului. Ca s` nu mai vorbim de vindecarea
trupeasc` sub tratamentul doftoro-cronic`resc al lui Budelco.
Nemântuit` e [i anamneza eroto-muzical` a geniului pustiu (Gregor) în
dialog cu solista Lala Erzatz într-o remarcabil` franglo-român`.
Siderat de gândirea sleit` a ospiciului universal, Pelerinul coboar` din
Centrul Duminical spre a nimeri într-un viscol gata-gata s`-l fac` „oase-nchise
afar`-n frig". Îl treze[te îns` din moarte Adelfa, mijlocitoarea diavolului, ce pogorându-i-se
deasupra, îi transmite „o fierbin]eal` dobitoceasc`". Prilej pentru Florin
ßlapac de a ne mai da o scen` erotic` plin` de verv` [i c`in]` monahiceasc`.
De-aici pân` la fornica]ia cu moartea nu-i decât un pas. Posedând tenebra, explorând-o
prin împreunare, naratorul semneaz` un act de primenire sângeroas`.
Sinucigându-se în detaliile t`ioase, p`gâne, teratologice, stihinice ale realului,
demonul, acest Stranger in the Night, a acceptat sfâr[itul banchetului.
F`r` pereche, moartea Pelerinului, dup` chipul [i asem`narea vie]ii în care
se înglodase, iat` singurul gest ce confirm` un stil [i o credin]`: reînsufle]irea gândirii
[i în via]` [i în art`, este singurul lucru pentru care merit` s`-]i dai via]a.
EX PONTO NR.4, 2008
157