Nr. 4 (21) anul VI / octombrie-decembrie 2008 - ROMDIDAC

EX PONTO NR.4, 2008
30
proz`
GABRIELA VLAD
S
Cameea
e învârtejea o ploaie rece peste acoperi[urile de olan` ale ora[ului. Începuse
de curând luna Pyanepsion pentru greci, adic` mijlocul lui Brum`rel pentru
ge]ii mei dragi, poporul din care m` trag [i care, de câteva zile, îmi încurca
negustoriile în Tomis. Nu c` a[ fi avut cine [tie ce afaceri mari, cor`bii care
s`-mi aduc` uleiuri pre]ioase, stofe fine sau amfore cu vin de Creta, ceruite
la gur`: ca o crâ[m`ri]` cinstit` ce eram, asemenea m`rfuri erau destinate
doar hegemonilor [i arhon]ilor celor [ase triburi vechi, fondatoare ale ora[ului.
Osp`t`ria mea se afla în apropierea zidurilor, lâng` turnul de miaz`noapte,
dincolo de care stânca de sub ora[ se pr`v`lea în mare: în nop]ile de iarn`
mugetul neodihnit al valurilor izbind ]`rmul îmi stricase deseori somnul. O parte
din taxele pl`tite în fiecare an de intendentul meu c`tre Bulè – Sfatul cet`]ii
– mergea în lucr`rile de înt`rire a zidurilor dinspre mare [i în bolovanii uria[i
pres`ra]i la limita dintre p`mânt [i ap`, bolovani meni]i a sf`râma puterea
valurilor dezl`n]uite de vântul Boreus, cel mai temut vânt din aceste p`r]i
de lume. Acest an, îns`, Boreus întârzia s`-[i fac` apari]ia grozav`; ploile
veneau dinspre miaz`zi, aducând cu suflarea lor ultimele cor`bii de la Atena,
din Frigia sau din insulele grece[ti – acum romane – ale M`rii Egee. Depozitele
din port erau în]esate cu m`rfuri bune [i vin pentru mesele boga]ilor, ale
s`racilor ori ale templelor; nu, pe mine nu m` nec`jea lipsa vinului, ci a f`inii
de grâu [i de orz. Clien]ii mei erau solda]ii din garnizoan`, micii meseria[i,
calfele, negustorimea m`runt`, femeile tomitane modeste care cump`rau turt`
pentru c`su]ele lor din cartierele m`rgina[e; ori, de când s`ge]ile [uierau prin
v`zduh asemeni ploii, mald`rul de saci din hambar îmi sc`zuse tare mult. Era
de vin` firea ar]`goas` [i înver[unat` a poporului meu, care de zeci de ani îi
h`r]uia pe romani, înc` de pe vremea când solda]ii lui Crassus îi înfrânseser`
pe basileii no[tri [i trecuser` malurile Donarisului sub st`pânirea lor pân` la
v`rsarea în Pontul Euxin – romanii cic` sunt protectori ai Ripei Thraciae [i ai
cet`]ilor grece[ti de la Pont, a[ezate de ei sub st`pânirea regelui trac de la
Philippopol1 , dar cine s`-i cread`, ge]ii alunga]i de pe p`mânturile lor? În nici
un caz! Apoi romanii aduseser` coloni pe p`mânturile noastre s`r`cite de
locuitori, coloni ge]i aduna]i cu sila [i cu sabia de dincolo de Donaris, departe
spre soare-apune: oameni ca [i noi, de altfel, ne în]elegeam bine cu ei, dar
s`raci peste poate [i supu[i romanilor, ca orice slujitor care a ajuns s` depind`
în toate de st`pânul lui. Alor mei, atâ]i câ]i mai erau, li se urcase sângele la
cap [i strigaser` c` nu vor accepta niciodat` jugul roman. „Mai degrab` va