Nr. 4 (21) anul VI / octombrie-decembrie 2008 - ROMDIDAC

EX PONTO NR.4, 2008
186
bine [i frumos, p~n` c~nd actorii \ncep s` vorbeasc`: atmosfer` de cancelarie
pr`fuit`, plin` de g~[te didactice. S` fi avut dreptate Eleanor Duse: „Pentru ca
Teatrul s` fie salvat, ar trebui ca to]i actorii s` moar` de cium`”?
ßtii ce va urma, f`r` s` fi avut timp s` vezi afi[ele de afar`: King Lear. Apoi
vin ceilal]i: o companie de c~nt`re]i ambulan]i. „Purt`m f`r` nume/ O boal` \n
lume,/ ßi mergem de-a pururi/ Spre soare-apune” (Lucian Blaga). Un singur
instrument, minuscul, cu coarde, e-n stare s` transmit` mesajul [i emo]ia pove[tii
care va urma. Apoi se perind` pe r~nd: Lear, Goneril, Regan, Cordelia,
slujitori, pretenden]i, precupe]i.
E o permanent` tensiune \ntre replici, o aplica]ie [i o aplecare pe cuv~nt,
cum numai la [colile \nalte \]i \nchipui a se \nt~mpla, la zile faste. Decoruri
minime, schimb`ri de scene elegante, \mbin`ri, cus`turi, c~teva g`selni]e de
bun gust, [i nelipsita tamburin`. A f`cut ce-a f`cut b`tr~nul Will c`, \n doi timp
[i trei mi[c`ri, o idee de decor schimb` spa]iul de joc: ba exteriorul unui palat,
ba o arip` a lui, ba un han, ba un c~mp pustiu, ba… alt animal domestic. Asta
da, magie. çn ce-i prive[te pe urma[ii lui, cei de azi, lucrurile stau [i mai conving`tor.
P`str~nd ambientul elisabethan \n arhitectur` [i dispunerea scenei, cu
intr`rile la vedere, dotarea simpl` [i eficient` aduce un plus de ingeniozitate.
ßi de energie.
Vraja dureaz` cu aceea[i intensitate. Nu [tii limba, da’ cuno[ti [pilu. Momentele
cheie se succed, sunt intens articulate. Doar c` ritmul, la un moment
dat pare a trena. Rela]ionarea rolurilor e conving`toare, mecanismul uns la
toate \ncheieturile. E[ti \nc` aici, cu sufletul la gur`. Cu Shakespeare la g~tul
t`u. Antract. Pleci. E prea mult. Peste a[tept`ri. Mul]ume[ti Tat`lui ceresc, c`
doar nu plasatorului care s-a f`cut c` nu te observ`. Or avea [i ei blati[tii lor.
A[a h`l`duiai, cu decenii \n urm` prin teatrele bucure[tene. Sute de blaturi.
A[adar, \napoi pe hol. ç]i arunci un ochi. Iar dac`-]i arunci unul, \l arunci
[i pe cel`lalt. Ai v`zut King Lear, \n regia lui Dominic Dromgoole, costumele
Jonathan Fenson, cu David Kalder (Lear), Sally Bretton (Goneril), Kellie Bright
(Regan) [i Jodie Mcnee (Cordelia). Piesa e inclus` \n repertoriu \n perioada
23 aprilie-17 august. Cite[ti programul stagiunii. ßase titluri din Shakespeare.
Ca s` nu-l uite englezii `[tia. Cum l-ar putea uita? Ba[ca proiectele: Globe
Exhibition on Theater Tour, Globe Education.
Zilele urm`toare trec cu iu]eal`. Durerile fizice cumplite, sim]ite \n autocar,
[i care ]i-au f`cut lunile din urm` un calvar, te-au mai l`sat. Flanezi c~nd pe
Oxford Street, c~nd pe Picadilly, c~nd prin muzee. Dar g~ndul, r`mas la The
Globe nu-]i d` pace. Ca un f`cut, e[ti foarte des la c~teva mile sau sute de metri
aproape de el. C`ci str`ba]i Londra la pas, halucinat, ca fantoma de la Elsinor.
Te-ai \ntoarce. Ca un criminal la locul faptei. Dar „Bis in idem flumen non descendimus”.
Te g~nde[ti c`, de fapt, cultura rom~n` are r`d`cini prea ad~nc
\nfipte \n primitivitatea magiei [i \n mla[tina imagina]iei dezordonate. çn loc de
istoria lumii, persist` \n preistorie, prefer~nd s` ia modele de-a gata, la modul
brutal, amatoristic, de dragul adapt`rii din mers. Dac` n-am avut un Hamlet,
cerurile ni l-au dat la schimb pe lene[ul din povestea lui Creang`. N-am avut
un Shakespeare la timp, dar nici un Havel \n ’89, care s` ia drumul politicii. Au
f`cut-o b~rl`denii [i ili[tii, [i uite ce-a ie[it. Pl~ngi \n tine ca un bou (boii nu
pl~ng niciodat`, da’ a[a-i expresia). Te joci de-a speriatul ma[inilor cu volanul
pe dreapta, trec~nd prin fa]a lor \n fug` \n ultima clip`. ßi lovindu-te de oameni.
çntre tine [i ei se interpun m`rile \n care te-ai scufundat \n g~nd. Tot a[a, \ntre
tine [i Dumnezeu, cerurile sub care n-ai murit. Vei avea totu[i ciozv~rte de
amintiri. Ele sunt Paradisul din care nu te poate izgoni nimeni. Dac`, luat` la
bani m`run]i, via]a nu are sens, tot r`m~ne ceva din ea. C`l`toriile. N-ai tr`it