Nr. 4 (21) anul VI / octombrie-decembrie 2008 - ROMDIDAC

EX PONTO NR.4, 2008
56
împ`ca]i cu ei în[i[i, s`-[i ia p`catele cu ei dincolo, poate nici nu cred în acest
dincolo. Ce-i r`u în asta?
INTR – Cum ce-i r`u? Mi-am b`tut gura degeaba? Autodistrugerea,
bulina ro[ie…
MC – Las`, domnule, gargara, [i spune pentru ce ai venit. Probabil c`
e[ti un cer[etor sau poate un tâlhar. Dup` cum ar`]i, cred c` e[ti lihnit de
foame...(Strig`) Casandroo!...Unde o fi toanta asta?...
INTR – Vede]i, doamn`? P`catul este înr`d`cinat în sufletul dumneavoastr`
în asemenea m`sur` încât crede]i c` oferind unui str`in o bucat` de
pâine, v` r`scump`ra]i gre[elile f`cute în via]`, dar v` afunda]i [i mai mult
în negurile r`ului…
MC – Dup` dumneta a milostivi un semen este tot un p`cat?
INTR – Da. Fiindc` milostivirea este un mod de a cump`ra suflete, de
a racola prozeli]i, de a-l face pe omul fl`mând p`rta[ la propria îmbuibare.
Fiindc` îmbuibarea este un viciu iar viciosul nu se mul]ume[te s`-l practice
doar el, departe de ceilal]i, ci vrea s` atrag` cât mai mul]i naivi, s`-i intoxice,
s`-i vad` cum alunec` pe trapa întunecat` a iadului. Cum altfel au ajuns
alcoolul, tutunul, drogurile, umplerea bur]ilor, prostitu]ia, îmbog`]irea s` înlocuiasc`
ciuma, lepra, holera, variola?
MC – Nu v` mai pot asculta! Faptul c` am câteva kilograme în plus înseamn`
c` am lepr`?
INTR – Câteva kilograme! Doamn`, planeta este mai grea cu câteva
milioane de tone de osânz`, purtat` pe bur]i [i pe [olduri de semenii no[tri,
planeta nu mai are oxigen fiindc` în loc s` refacem p`durile distruse,
trat`m cardiacii, în loc s` folosim bicicletele, fabric`m medicamente, în loc
s` folosim trotuarete, ne izol`m în pu[c`riile pe ro]i care sunt automobilele.
Semnele degener`rii speciei umane sunt la tot pasul [i primul dintre ele este
îndep`rtarea tot mai mare de natur`, înlocuirea tr`irilor adev`rate, precum
cultivarea florilor, s`direa copacilor, ascultarea cântecului privighetorilor, cu
ame]eala dat` de tutun, de alcool, de droguri, de sexul f`r` scop, de bulimie,
de înavu]ire nem`surat`…
MC – Ce r`u ]i-au f`cut averile ? Era mai bine când st`teai de la dou`
noaptea la coad` pentru butelii... care nu veneau?
INTR – N-am nimic cu averile f`cute cinstit...
MC – Atunci ce vrei? S` m` converte[ti? S` m` faci s` renun] la agoniseala
mea [i s-o împart puturo[ilor, boschetarilor, alcoolicilor, droga]ilor? Î]i
ba]i gura de poman`. Las`-m`-n p`catele mele, în vilele mele, în luxul meu.
Spune mai degrab` ce dore[ti: o farfurie de mîncare, câ]iva b`nu]i...
INTR – Câ]iva b`nu]i...Sunte]i darnic`...
MC – S` chem menajera...
INTR – Nu banii [i mâncarea îmi lipsesc...V-a]i în[elat vreodat` so]ul, doamn`?
MC – (perplexitate) Po…poftim? Asta-i curat` nesim]ire! Dac` v-am ascultat
r`bd`toare pân` acum, nu înseamnc` c` o s` accept s`-mi deschid
sufletul în fa]a dumitale, un necunoscut…
INTR – Vede]i? Asta–i gre[eala pe care o fac majoritatea oamenilor. Se
dau de gol.
MC – Cum adic`?
INTR – Logica îmi spune, c` dac` n-a[ fi un necunoscut, ci un prieten,
unul dintre cei pe care nu i-a]i mai v`zut demult [i poate chiar uitat, a-]i fi în
m`sur` s` v` deschide]i sufletul… ßi cine [tie ce taine ascunse, p`cate de
neiertat ar ie[i la iveal`…