Nr. 4 (21) anul VI / octombrie-decembrie 2008 - ROMDIDAC

EX PONTO NR.4, 2008
152
„Din frunza trestiei, din paiele coaptelor papuri,
pat moale s-au a[ternut în c`ru]a faraonului;
în carul cu mult` g`teal` st` Muma-Mare slab` ca o schimnic`:
ro]ile sunt îmbr`cate în hârtie ro[ie, de papir,
loitrele s-au c`ptu[it cu beteal`, fraged` chimbric`. (...)”
Bivolii aveau „Coarne de aur, la cozi lân` ro[ie, la coame canafi cu arnici;/
cununi de sulfin` pe frunte...” Di p`mântul s`pat „unde-a curs lacrima sfânt`,
de mum`”, f`cu „d`raburi, gogoloaie, felii;/ prin pulberea de floare, prin cenu[a
de frunz`,/ ca pe copii-n sc`ld`toare le t`v`li [i le r`st`v`li...”
Ceremonialul pl`m`dirii p`pu[ii se abate îns` de la tradi]ie, ursirea fiind
de na[tere:
„Am t`iat dinspre soare, ]i-am f`cut cap de b`rbat,
am t`iat dinspre lun` [i dinspre stele – picior lâng` picior
cu prima pânz` te-am adunat, te-am legat,
într-a doua te-am ademenit ca pe-un str`in,
sor` ]i-am fost [i te-am luat de b`rbat
[i iat`: acum te-am n`scut ca o mum` într-a treia pânz` de in... (...)
(ideea de incest ar fi improprie, dac` raport`m obiceiul la
vechimea lui,când înc` nu fiin]au barierele de sânge)
se simte cum îl love[te prora luminii în coast` – pe ]`ranul Caloian Caloian –
(excelent` imaginea insufl`rii vie]ii!)
Poem antologic, ¥`ranii mucenici închipuie apoteotic o fresc` vorone]ian`,
având ca tem` pomenirea neamului de truditori, convertit prin tradi]ie
în 40 de sfin]i p`rin]i. Poetul cinste[te aceast` nemurire a ]`ranului, simbolizat
de blidele [i ulcelele ce-i poart` în timp însemnele h`rniciei, cur`]enia inimii,
harul min]ii. Sentimentul pe care îl degaj` poemul este de mare [i sfânt` s`rb`toare,
Ion Gheoghe încercându-se, de fapt, într-o scen` de „înviere” [i nu
într-un requiviem pentru sufletele celor pieri]i, când are drept la reîncarnare
îns`[i pl`mada româneasc` d`inuind prin timp:
„În mijlocul gr`dinii, sub m`r,
la masa negeluit`, de scândur` ]`r`neasc`,
se-aude ceara f`cliilor curgând fo[nitor,
ce-o face vântul s` trosneasc`...”
Aceea[i Maic`-Mum` – „Car` [i pune pe mas` ulcioare
str`chini, ulcele, –
l`sând ochiul de aur al sfântului soare
s` se uite prin ele –
blide ]`rani, ulcele ]`rani,
ulcioare bunici, str`bunici –
pe când umbrele lor se-nghesuie pe
scândura-nghe]atei b`nci
trezite de aburul pastei de m`cinici(...)
Cum toarn` Cut`ri]a m`cinicii fierbin]i, aburi]i
în str`chinile ei de mas` mare
a[a s` toarne Maica-Zei]` sufletele celor muri]i,
în matri]ele de-ntruchipare –