Nr. 4 (21) anul VI / octombrie-decembrie 2008 - ROMDIDAC

Scrisoare c`tre Petru Comarnescu, men]ionând refuzul redac]iei Revistei
Funda]iilor Regale de a-mi publica nuvela Canarul:
12.VII.1945
Stimate Domnule Petru Comarnescu,
Ierta]i-m` c` v` sup`r mereu cu problemele mele, îns` voiam s` v` comunic,
deoarece mâine plec la Constan]a, c` am retras nuvela mea Canarul
de la revista Funda]iilor Regale, fiindu-mi imposibil s` colaborez în condi]iile
actuale.
Dl. Ovidiu Constantinescu mi-a corectat în întregime nuvela dup` felul s`u
de a scrie încât, în prezent, textul ar fi nedrept s` poarte isc`litura mea.
D-sa consider` c` seam`n` cu o traducere din fran]uze[te, sf`tuindu-m`
s` o transform radical, dup` stilul domniei sale care mie, sincer vorbind, nu
îmi pare firesc. G`se[te c` t`tarii se exprim` prea evoluat pentru stadiul lor
cultural etc.
Nu vreau s` o public cu orice pre] [i îmi p`strez stilul, felul meu de a scrie.
V` mul]umesc, înc` o dat`, c` a]i pus aviz favorabil, îns` constat c` nuvela
mea nu poate apare.
V` rog, totodat`, s` nu mai trata]i problema mea cu cineva de la Funda]ii,
mi-ar fi penibil s` mai calc acolo atâta vreme cât se pronun]` actuala echip`.
De altfel, curând voi termina romanul Lacul din Azaplar [i sper, o dat` mai
mult, c` pre]uirea dumneavoastr` va fi în]eleas`. Concediul l-am solicitat cu
inten]ia de a-mi încheia romanul.
Pavel Chihaia
Scrisoare c`tre Petru Comarnescu (10.01.1947), pe care am trimis-o
împreun` cu manuscrisul romanului Blocada, început „prin aprilie 1946”, încheiat
la 10 ianuarie 1947:
10.01.1947
Stimate Domnule Petru Comarnescu,
V` trimit al`turat manuscrisul romanului meu Blocada, a doua carte dup`
La farmecul nop]ii, pentru care am primit premiul Funda]iilor Regale, datorit`
dumneavoastr`, acum doi ani. Despre romanul acesta v-am vorbit câteva
zile înaintea primei expozi]ii a lui Dimitrie Demu, în drumul spre ßcoala de
arte frumoase, unde se aflau lucr`rile sale. Am început Blocada prin aprilie
1946 [i am terminat definitiv lucrul, pentru prima edi]ie, la 10 ianuarie 1947.
Am scris patru redact`ri, fiecare cu îndrept`ri stilistice, în întregime vreo 1300
de pagini. În medie am acoperit 10-15 pagini pe zi, în afara scurtelor vacan]e
meditative.
Nu a[ putea afirma c` [i curajul m-a înso]it tot timpul. De multe ori, când
nu izbuteam, aveam îndemnul s` rup totul sau s` îl predau f`r` corecturi, ceea
ce ar fi fost o mare gre[eal`. Nu m-am adresat dumneavoastr`, de mic am
fost deprins cu asprimile [i cu îndatorirea de a-]i rezolva singur problemele
când nu î]i surâde soarta. M` hot`râsem ca, în via]`, s` realizez ceea ce sunt
în stare, f`r` a cere bun`voin]a cuiva.
Proiectasem s` îl închei în iunie, apoi în august, apoi în noiembrie. Dar a
trebuit s` încep mereu de la cap`t. De multe ori am vrut s` evadez, s` fug în
Constan]a, s` r`t`cesc f`r` obsesii pe ]`rmul m`rii.
Uneori, lipsa de voin]` îmi în]epenea pana. Apoi singur`tatea. Prietenii
sacrificate pentru timp, cât mai mult timp. Alteori, lipsa de voin]`. Apoi mizeria.
EX PONTO NR.4, 2008
81