Nr. 4 (21) anul VI / octombrie-decembrie 2008 - ROMDIDAC

EX PONTO NR.4, 2008
144
Hai, Cut`ri]`, s` t`iem iarb`,
busuioc [i calomfir – ...”
Întemeierea c`minului este imaginat` sub forma unei vân`tori legendare,
în mijlocul unei naturi edenice:
„ßi iat` c` junele Cut`ric`
iese cu arcul, coarda de vân` o-ncearc`
potrivind coada de rândunic`
a s`ge]ii otr`vite-n ciuperc`.
Nu gr`bi, nu s`geta,
aibi pace –
s`geata ta s` treac` prin casa ta
[i prin sângele copiilor ce ve]i face, –
[i iat`, plotunul cu toate coarnele se repede,
aruncându-l în sus –
ca-n pomul cel mai frumos din livede
adoarme junele r`pus;
se descordare arcul ca o vioar`, (mecanica actului se întoarce
în muzic`!)
risipire se f`cu s`ge]ilor din cucur`
ci ranele pieptului, în loc s`-l doar`,
mai tare-l bucur`;
acolo-s doi meri dep`rta]i de trupini,
dar` la vârfuri împreuna]i –
ca ochii aceleia[i lumini,
îngem`nându-se de vârvorii fra]i;
la mijlocul pomilor, pat de nunt`
cu picioare de fag, cu vâsle de brad – (senza]ia de plutire pe care
pas`re deasupra patului cânt` ]i-o d` fericirea sugerat`
[i stelele cad... – de vâsle)
imaginea concurând-o pe cea din Miori]a, dar cu mult mai frust`.
Printre obiceiurile în leg`tur` cu momentele cruciale din via]a omului, Ion
Gheorghe consemneaz`, în maniera sa original`, na[terea. În De obâr[ie,
pruncul este v`zut venind din afar`, într-un fream`t mitic, a]â]ând carnea de
mam`, l`sându-se scos din sarcofag abia dup` îmbieri me[te[ugite. Poemul
se na[te din specularea episodului plutirii pe ap` într-un co[ule] a pruncului,
ca [i metamorfozarea într-un arbore din basmul Cei doi fra]i cu stea în
frunte:
”S` vii pe fluviu gr`bit ca sângele, (tulbur`toare imagine!)
în barc` f`r` larm` –
rupând pânzele apei, petele, dungile,
cârdul pe[tilor ce n-au avut timp s` doarm`;
verde, ca bobocul de nuf`r
printre genunchii celor doi ]`rmi –
s`-]i treac` bolta nituit` a sfântului cuf`r
în care te-auzi c` dormi;
c` maic`-ta [edea ca un chiparos