Nr. 4 (21) anul VI / octombrie-decembrie 2008 - ROMDIDAC

EX PONTO NR.4, 2008
148
zodiile grâului cercet` – cum trag ele pe cruguri
ca vitele plugului, harnice... (...)
c` eu sp`l [i descânt grâul `sta de sem`nat,
copiii s`-i satur, casele s` le-ndestulez.” (La scalda grâului)
Poemul Descântec de boal` necunoscut` este, de fapt, structurat în trei
p`r]i. Prima – evoc` imaginea unui cuptor de var ce dobânde[te propor]iile
unui altar mitic prin care erup for]ele unei formidabile divinit`]i:
„Presim]ind cum va s` vie
mireasma de vatr` a zeului,
]`ranii întemeia]i la câmpie
adulmec` noaptea luminile cuptoarelor din mun]ii Buz`ului:
cuptoarele de var, piramide atlante;
ce le zidesc pietrarii dintr-o [tiin]` obscur` –
când le umbl` sângele ca ni[te plante, (misterios, nest`vilit!)
înfrunzind la-ndemnul unor a[tri de foc [i de zgur`,
piatr` dat` spre piatr`, la strunga s`rutului,
când prin sexul erup]ial se-arunc` lap]ii
smul[i de c`ldura zodiilor rutului
la care sorii-[i rup emulsiile unii din al]ii. (...)
Piramid`, cuptorul de var,
mauzoleul unui zeu pe care-l risipir` hoardele –
adus din nou din codru, pus iar`[i la altar,
dup` fiece-mpr`[tiere [i ardere...”
În partea a doua, interesul poetului se deplaseaz` asupra masei de ]`rani,
venit` ca într-o procesiune s`-[i procure ciudatul material [i care î[i însu[esc
parc` m`re]ia încremenit` a peisajului cu care se confund`:
„¥`r`ncile-mpart mere v`ratice
tuturor celor veni]i s` care piatr` [i lemne;
din vulcanul de var s-aude fo[netul de frunz` al trezirii molatice
a [arpelui de foc, d`t`torul de semne; (...)
Deasupra stânilor fumeg` steaua cuptorului, portocalie;
la gura-i pe care spumeg` aspru apele de lumin`,
vitele se ridic` cu spaim`, cu melancolie, femeile b`trâne cad [i se-nchin`;
ci focul tot mai mult se limpeze[te
la matca lui de piatr`, pe scocuri;
în fa]a cuptorului se v`d ]`ranii ro[ii, stând ]`r`ne[te
pe bulg`rii de stei, pe lespezi, pe blocuri...”
A treia parte urm`re[te imaginea v`ruitului, executat cu sacralitate, ca
toate celelalte munci ]`r`ne[ti:
„Când iese luna în cur]ile ca piatra de râjni]` lucitoare,
]`ranca ia co[ul cu bulg`rii de var
[i-i toarn`-n putina bântuit` de mucegai [i duhoare
de gârl`, de vin degerat [i varvar;
apoi toarn` apa iute [i limpede,
scoal` focul din pietre [i-aceasta se-ntinde, se zvârcole[te,