Nr. 4 (21) anul VI / octombrie-decembrie 2008 - ROMDIDAC

dup` anumite legi [i potriviri
s` cad` semnele genetice
în talerul de lut al harnicei încol]iri –
s`-l pun`-apoi în dreptul unei stele bezmetice.”
Ei simbolizeaz` mai ales nesupunerea în timp a unui neam înd`r`tnic fa]`
de presiunea du[man`, hot`rârea minusculei insule de sorginte latin`, de a
supravie]ui într-un ocean de ostilitate slav`:
„C`ci la masa cu fl`c`ri de cear`
a[teptând ]`ranii rebeli,
salivând în fa]a literei pe care-au s` se toarne iar`
pentru viitoarele r`fuieli:
c`lug`ri ai zaverei, nesupu[i schimeni,
fiecare în fa]a tiparului s`u proasp`t umplut –
nu-[i aduc aminte de nimic [i de nimeni,
c`utându-se pe ei în[i[i prin blidele de lut...”
For]a cople[itoare a poemului aminte[te de Iobagii lui Ioan Alexandru,
cu nimic mai prejos, elogiu de inim` [i con[tiin]` adus ]`ranului ardelean,
„amirosind” a „fluiere [i ploi”, coborâtor din neam mândru, greu încercat,
r`stignit pe crucea unui destin de amar, care [i-a t`m`duit r`nile cu balsam
de doin` [i venin de d`inuire:
„Amiros ]`ranii a fluturi [i-a p`mânt,
Amiros ]`ranii-a oi [i a ninsoare,
Amiros ]`ranii-a lacrimi [i lumini,
Amiros ]`ranii a spânzur`toare.
Amiros ]`ranii a dreptate, amiros
a iubire, amiros [i-a neputere.
Amiroase Transilvania s`rac` a ]`rani
ßi ]`ranii amiros a înviere...”
Limba poemelor lui Ion Gheoghe, cu r`suciri arhaice, croindu-[i vad prin
grohoti[urile unui fond lexical predominant popular, \n care se infiltreaz` termeni
str`vechi, biblici, regionali, se na[te tot dintr-un grai „cu-ndemnuri pentru
vite”, suger~nd o rostogolire de bolovani pe prund de ap` curg`toare. Versul
lung, mig`lit parc` \n secoli, vrea s` sugereze [i pe aceast` cale vechimea
ob~r[iei acestui neam. N`scut` sub o zodie panteist`, cartea este un fel de
enciclopedie \n imagini poetice, desigur, a datinilor ce ]in de o civiliza]ie a
meleagului carpato-dun`rean.
EX PONTO NR.4, 2008
153