Nr. 4 (21) anul VI / octombrie-decembrie 2008 - ROMDIDAC

EX PONTO NR.4, 2008
178
1965), a l`sa ocup` locul 17, dup` a fi, a avea, a putea, a face, a voi, a da, a
trebui, a vedea, a veni, a spune, a [ti, a lua, a r`mâne, a pune, a trece, a zice,
aspect cât se poate de elocvent pentru alegerea f`cut` de Cristina Florescu
de a-i consacra cartea despre care vorbim în aceste rânduri.
„Romanul” lui a l`sa începe cu prezentarea originii sale latine [i indoeuropene
(Capitolul I, p. 46-57). Latinescul laxus, pus în leg`tur` cu radicalul
indoeuropean *(s)leg- , a dat în limbile romanice, prin intermediul derivatului
laxare, fr. laisser, provensalul laiser, it. lasciare, vechiul sp. lexar, vechiul
portughez leixar, rom. a l`sa, precum [i coresponden]ii din retoroman`. ßi
formele moderne cu d- din limbile iberice, sp. dejar, port. deixar, catalanul
dexar, precum [i sicilianul dassari pot fi puse în leg`tur` cu etimonul respectiv
prin contaminare cu dare sau cu forma lat. delaxare. Privitor la etimologie,
Cristina Florescu observ` o contradic]ie evident` între semantica destul de
s`rac` a latinescului laxus, în compara]ie cu coresponden]ii din limbile romanice
la care s-au ad`ugat sensurile de „a permite”, „a l`sa în urm`”, „a
abandona”, „a p`r`si”, reg`site [i în românescul a l`sa. Atest`rile din limba
român`, f`cute pentru ultima serie a Dic]ionarului Academiei au scos la iveal`
[ase categorii de con]inuturi semantice majore ale lui a l`sa, în jurul urm`toarelor
idei: 1) ideea de muiere (arcurile se las`); 2) ideea de permisiune (X
las` pe Y s` fac` ceva, îi d` pace); 3) ideea de existen]`, s`vâr[ire, transmitere
etc. a unui semn (rana las` sânge, bocancul a l`sat urme pe z`pad`);
4) ideea de separare, desprindere, abandonare (X l-a l`sat pe Y); 5) ideea
de coborâre în cadrul unei deplas`ri spa]iale (X se las` la vale, în fântân`,
pas`rea se las` pe gard); 6) caracterul incoativ al ac]iunii (se las` ger, frig,
se las` secul). Pentru toate aceste categorii de sensuri de baz`, autoarea a
identificat 44 de sensuri majore, care însumeaz` 200 de sememe [i peste
200 de sintagme, expresii [i locu]iuni (formule fixe), cele mai multe apar]inând
registrului stilistic familiar.
În capitolul al II-lea, „Descrierea” (p. 58-144), autoarea ilustreaz` prin
numeroase exemple din româna literar` veche, din cea modern`, din literatura
popular` [i mai cu seam` din limbajul cotidian, în varianta sa familiar`
(colocvial`, popular`, afectiv`), ideile semantice identificate [i enun]ate în
capitolul precedent. Analizele structurilor semice (componen]iale) ale sememelor
în cauz` [i comentariile filologice avizate, din perspective multiple
(romanistic`, istoria limbii, istoria limbii literare, limb` român` contemporan`,
stilistic`, dialectologie, limbaj popular, frazeologie literatur` oral`, literatur`
cult`) asupra faptelor de limb` selectate fac din discursul Cristinei Florescu un
adev`rat spectacol [tiin]ific, dac` ace[ti doi termeni pot fi asocia]i într-un asemenea
context. S` ne oprim, de exemplu, la cel de-al cincilea grup semantic
format în jurul ideii de „mi[care pe vertical`”, de „coborâre sau de pozi]ionare
echilibrant`”, în leg`tur` cu care autoarea identific` urm`toarele sensuri: 1)
semnificatele „a se a[eza, a sta în [ezut” [i „a se culca, a sta întins de obicei
pentru un scurt interval de timp”, pentru care d` exemple din cronicari (Mihai
Vod`, dup` prânz s-au l`sat s` se cam odihneasc`), din Negruzzi (B`trânul
Socoleanu ∂…∑ se l`sase pe un scaun), Eminescu, Rebreanu, Sadoveanu,
N.D. Cocea, V. Voiculescu; tot aici sunt comentate expresiile frazeologice a
se l`sa greu, a se l`sa moale, a se l`sa mic, a se l`sa pe-o rân`, a se l`sa
pe tânjal`, a (se)l`sa în (sau pe, la)mâna cuiva etc.; 2) sensul „a se deplasa
pe vertical` de la o în`l]ime oarecare spre un spa]iu cu altitudine (mult) mai
joas`, a se îndrepta într-o anumit` direc]ie pe o pant` sau pe un loc înclinat”
pe care le ilustreaz` cu exemple ca Acum e rândul meu s` m` las în pr`pastie