Nr. 4 (21) anul VI / octombrie-decembrie 2008 - ROMDIDAC

EX PONTO NR.4, 2008
6
Puterea unui scriitor st` \n c`r]ile lui [i nu \n diverse articola[e \n slujba
sau \mpotriva unui puternic de o clip`.
„Poetul este un cercet`tor \ntr-un laborator foarte str~ns \n care \ncape
numai el singur. Obiectul de cercetat este Universul. çn cel mai mare laborator
nu po]i intra dec~t singur. Poetul tr`ie[te \n singur`tate, asta-i condi]ia lui.
Poezia nu se scrie nici pentru p`s`ri, nici pentru mor]i, ci pentru oamenii vii
de ast`zi, de m~ine, din aceast` pricin` poetul nu-i un izolat, ci un \nsingurat,
ceea ce nu-i tot una (…) ßti]i c` scoica ce d` na[tere perlei e r`nit` de un fir
de nisip. Cele ner`nite nu fac perle. çntre poe]i e tot a[a, unii sunt r`ni]i de un
fir de lumin` strecurat \ntre armur` [i oseminte [i aduc o astfel de podoab`.”
(Ioan Alexandru)
Voin]a de a scrie ne\nso]it` de talent se dovede[te f`r` \ndoial` steril`,
c`ci scriitorul este totdeauna n`scut [i nu f`cut. Dar aceea[i consecin]` a
sterilit`]ii amenin]` orice talent \n absen]a efortului elabor`rii.
çncrederea \n infailibilitatea scrisului t`u prea de timpuriu e \nceputul
leneviei literare care ucide orice talent.
Scriitorul \mp`rt`[e[te soarta unui gladiator: mereu \n aren`, mereu \n
situa]ii limit`, cu sufletul la gur` [i sabia la g~t. Prin str`dania lui de a lupta
continuu pentru a supravie]ui, el asigur` [i celor din tribune, veni]i s`-l aclame
sau s`-l conteste, parte de glorie, de eternitate.
R`bdarea \nseamn` con[tiin]a propriei valori. Marii scriitori au fost
toleran]i [i au avut totdeauna r`bdare.
Talentele excep]ionale au obliga]ia s` tr`iasc` mult [i exemplar.
Substan]a prim` a literaturii nu este via]a ci limba. Dintre toate armele
pe care le-a putut inventa omul cea mai teribil` este „cuv~ntul”. Un scriitor
trebuie s` fie puternic \n cuvinte (vorbe), dar [i \n fapte.
Orice scriitor are dreptul de a se \ndoi de sine. Cine nu se \ndoie[te
de sine este demn de dispre], c`ci are \ncredere oarb` \n puterile sale [i
p`c`tuie[te prin trufie.
Pentru a intra cu adev`rat \n r~ndul prozatorilor autentici, trebuie s` fii
un prozator al amplitudinii [i, \n acela[i timp, un prozator obsedat de profunzimile
[i contradic]iile umane.
Proliferarea – \ntr-o societate – a ideii c` se poate tr`i f`r` scriitori
(valori) – iat` cea mai profund` criz` a acesteia.