Nr. 4 (21) anul VI / octombrie-decembrie 2008 - ROMDIDAC

GEO VASILE
A
EX PONTO NR.4, 2008
154
comentarii
Oniro-demonologica
nglist prolific, poet, povestitor incisiv, romancier neadormit, Florin ßlapac
d` la iveal`, acum, la începutul mileniului, o carte sinonim` cu un sfâr[it de
partid` a unor personaje misterioase în faldurile singur`t`]ii, inconsistente în
zbaterea lor de m`[ti nestatornice, sucube condi]iei de fantome vicioase [i
nostalgice, savante [i veleitare totodat`. Este vorba de romanul F`r` pereche
(Editura Univers, 2000, 206 p.), ce-[i trage seva [i climatul din unele povestiri
fantaste cuprinse în volumul Salonul refuza]ilor (Editura Ex Ponto, Constan]a,
1998). Într-un adecvat climat de damna]iune universal` se perind` [i se identific`
fauna predilect` a sardonicului narator [i inchizitor Gaspar, protagonistul
ce se las` dublat, de dragul algoritmului, când de pianistul tenebros Gregor,
când de Pelerinul misterios. Nu lipse[te bineîn]eles, erosul, de vreme ce
Gaspar se las` invadat, dintr-o tandr` misoginie literar`, de Doamna Leandru,
zis` Adelfa, cea mult râvnit` de complexatul inspector Klapps. Ca [i cum ar
rescrie, insuflându-i temeritatea confesiunii pân` la cap`t, toat` literatura
damna]ilor de secol XIX, inclusiv proza fantastic` eminescian`, Florin ßlapac
impune pe scena nara]iunii de azi figura, f`r` de timp [i spa]iu, a revoltatului
tenebros [i oniric, ubicuu [i „f`r` pereche" [ocat de idilicul pr`fuit [i în general
de spectacolul jalnic al unei lumi dec`zute, bolnave de la[itate [i subcultura
conven]iilor. Un revoltat [i totodat` „un în]elept însingurat" ce cultiv` experien]e
extreme spirituale, un retras din lume ce se preg`te[te minu]ios pentru
o nou` dimensiune, cea sc`pat` de blestemul „materialismului istoric". Solitar,
v`duv, neconsolat, nu-i a[a, naratorul din F`r` pereche are înainte de toate
stil, stilul de a tr`i pe p`mânt ca într-un vremelnic exil, dedânduse la un imens
joc de-a masacrul, erotic, retoric, estetic [.a.m.d. Este un avatar al lui Dionis
[i al tuturor boemilor de geniu, evazioni[ti ai artelor, suferin]elor [i alcoolului,
poseda]i de o scârb` metafizic` fa]` de cli[eele realului, urm`ri]i de e[ec [i
neputin]`.
Gregor/Gaspar acrediteaz` o umanitate bolnav` [i totodat` nefast` în
comicul ei resping`tor, naratorul excelând în reliefarea unei psihopatologii/
anatomii ce aminte[te de celebra defini]ie a râsului: du mecanique plaque sur
du vivant. Cursul vie]ii înse[i pare atins, un taedium vitae contagios inscrip]ionând
acea galerie de ospiciu. T`riile fraz`rii [i ale imaginarului, sfredelitoare [i
vertiginoase, convin tandemului de emiten]i, angelodemonici, cu toate sim]urile
în alert`, vindicativi, epatan]i, pu[i pe sarcasm analitic [i chiar pe sictir, gratuit
uneori. De dragul retoricii, dar [i al polisemiei babelice, ei n-au re]inerea
de a reformula, în francez` sau englez`, devastatoare banalit`]i aforistice
gen gradul zero al literaturii, sarea [i piperul idiolectului prozei de budoar