Nr. 4 (21) anul VI / octombrie-decembrie 2008 - ROMDIDAC

EX PONTO NR.4, 2008
190
miotic` a opozi]iei sens-sunet, prin efectul de mediere poetic` a conceptului
de iubire [i, indirect, de posesie.
Societatea româneasc` este obsedat` de ideea de a afla tot ceea ce
a fost ascuns, p`strat secret în perioada comunist` – secrete care se mai
p`streaz` [i ast`zi fie din pudicitate fie din comoditate sau ignoran]`. Astfel,
filmul pare a fi un jurnal-documentar în care se reprezint` o nou` identitate
româneasc`, cea sexual`. Poate [i de aceea protagoni[tii nu sunt fixa]i, fetele
nu privesc niciodat` în camera de filmat [i se creeaz` astfel impresia unui
observator care nu se vrea observat. Privirea celui care [tie dar nu spune,
jocul dintre aparen]` [i esen]` este subtil angajat vizual de icoana [i tabloul
de pe peretele camerei în care cele dou` fete î[i negociaz` rela]ia. Icoana,
mediu al închin`rii, obiect cu inten]ii pedagogice vizibile, transmite ipostasului
divin (aspect, înf`]i[are, chip), în vreme ce imaginea din tablou afirm`
ipostasul uman. Acumularea de tensiune, a[a cum se observ` [i din tablou,
chiar dac` este mai mult în plan social, nu se detensioneaz`. Imaginea apei
reprezint` ambiguitatea stilistic` a filmul ce ar putea fi citit drept o metafor`
a c`l`toriei omului spre sine, a geloziei [i a canoniz`rii, subliniind atitudinea
de complacere a românilor în câteva situa]ii tipice (vezi scena cinei).
Pe ecran se deruleaz` genericul, unde Tudor Giurgiu dedic` filmul bunicii
sale Lila, cea care l-a dus la primul film din via]a lui, care s-a întâmplat s` fie
Tunurile din Navarone. Debutul lui în lung metraj a fost unul simplu, curat,
pentru care a a[teptat mult. Este doar un film nu prea mare, foarte frumos,
uimitor de clar, personal, a[a cum a afirmat chiar regizorul. Este un film al
realit`]ii ireale, este ,,un alito di vita”. În anul 2007 filmul a ob]inut Premiul
publicului în cadrul galei Premiilor Gopo pentru cel mai mare succes la box
office în anul 2006.