Nr. 4 (21) anul VI / octombrie-decembrie 2008 - ROMDIDAC

aceia construi]i aici, Pavel Chihaia [i-a format cu timpul o cultur` superioar`,
urmând facultatea [i fiind interesat mai cu seam` în problemele esteticii [i ale
istoriei artei. ßi aici are ceva din destinul scriitorului mare: o experien]` liber`
[i neconven]ionalizat`, dar [i putin]a unei cultiv`ri superioare [i rafinate, f`r`
de care experien]a nu poate deveni oper` de art` semnificativ`.
Petru Comarnescu
Februarie 1947
Scrisoarea pe care am trimis-o lui Petru Comarnescu (03.09.1947), împreun`
cu romanul, nou ap`rut, Blocada:
3.IX.1947
Stimate Domnule Petru Comarnescu,
V` scriu cu inima grea, am sim]`mântul c`, odat` cu aceste rânduri, se
încheie un capitol din via]a mea [i începe altul, care nu [tiu dac` va fi tot atât
de luminos. Din copil`rie, când priveam zile întregi vapoarele p`r`sind rada
Constan]ei [i întâlneam marinari care se vânturaser` prin toate porturile lumii,
tr`iam o nelini[te [i sim]eam dorin]a ca, la rândul meu, s` colind m`ri [i
oceane, ]`ri [i pustiuri, s` nu r`mân înc`tu[at între gratiile unui ora[. Aruncat
de destin dintr-o parte într-alta, trecut prin activit`]i diferite, cunoscând ceva
din obiceiurile [i firea oamenilor, ignorând via]a de familie [i prejudec`]ile de
clan, fidel totdeauna opiniilor mele, p`strând o statornic` afec]iune mamei
mele adoptive, înclinarea mea spre vagabondaj poate fi în]eleas` prin aceste
tr`s`turi [i prin rangul meu social. Este adev`rat c`, în anii de liceu, scrisesem
mai multe nuvele [i, în primul an de facultate, o pies` de teatru, dar aceste
încerc`ri nu îmi p`reau deosebite [i a[teptam s` m` reîntorc în Constan]a, cu
licen]a în buzunar [i cele câteva cronici plastice publicate sporadic. În scrisul
meu se aflau prea multe descrieri ale naturii, un romantism exagerat al personajelor,
ac]iuni palide, fiindu-mi necunoscute conflictele sociale, în sfâr[it o
lips` de armonie a întregului. Pentru a-mi da curaj, dumneavoastr` m-a]i numit
„scriitor”, sugerându-mi o statornic` n`zuin]` [i r`spundere pentru viitorul meu.
M-am sim]it deosebit de mândru, când, pe un bilet, al unei premiere de la ARO
a Societ`]ii Amicii Statelor Unite, a]i scris: „Rog da]i un loc d-lui P.C. scriitor”
sau într-un referat pe o cerere de a mea: „Dl P.C. este un valoros scriitor”. Au
valorat pentru mine mai mult decât o confirmare academic`.
Adev`rul este acesta: dac` dumneavoastr` nu m-a]i fi îndemnat zi de zi
s` am încredere în posibilit`]ile mele, sunt sigur c`, în ace[ti trei ani, în care
am înv`]at s` scriu [i mi s-au tip`rit dou` c`r]i, s-ar fi scurs mai colorat pentru
mine dar f`r` înf`ptuiri.
Am înainte prima scrisoare a dumneavoastr`, pe care a]i trimis-o autorului
unei piese de teatru, necunoscut. „Încercarea dumneavoastr` este interesant`
[i iese cu totul din preocup`rile obi[nuite dramaturgilor no[tri... Sunt convins
de talentul [i putin]ele dumneavoastr` personale, pe care nu le-am întâlnit
pân` acum la niciun autor român...”
Iat` ce scria]i unui tân`r care nu era tocmai sigur de propriile posibilit`]i.
A trebuit s` insista]i pentru numirea mea ca func]ionar la Direc]ia General` a
Teatrelor, m-a]i încurajat s` public nuvele în câteva reviste. Scriitorii c`rora ma]i
recomandat îmi zâmbeau amabili, dar socoteau c` voi dispare într-un scurt
interval de pe firmamentul literaturii. Dl. Alexandru Cior`nescu mi-a publicat, cu
complica]ii, o nuvel` în Universul literar, în urma diligen]elor dumneavoastr`,
dar pe a doua, Friguri, tras` în [palt, numai pentru a nu v` contrazice, nu a
mai ap`rut.
EX PONTO NR.4, 2008
89