REVISTA DE FILOSOFIE - BCU Cluj

TH. COMICESCU: Raportul între intuiţie şi abstracţie în învăţământ. Elaborarea
mintală. (Cartea Românească Cluj, 1929).
Lucrarea D-lui Comicescu este un studiu experimental făcut asupra copiilor
de diferite vârste, prin care caută să reabiliteze rolul abstracţiei în învăţământ.
Punând în discuţiune problema raportului dintre intuiţie şi abstracţie, d-sa caută
să stabilească faptul de cea mai mare importanţă pentru pedagogia actuală,
că numai învăţământul intuitiv nu este suficient şi nu poate îndeplini rolul educativ
care i se cere.
Pentru a lămuri problema pe care-şi propune s'o rezolve, autorul face
mai întâiu o scurtă expunere a teoriilor diferiţilor pedagogi, răutând să sintetizeze
desfăşurarea ideilor pedagogice în raport cu aplicarea lor la educaţie si
învăţământ, expunere din care reese că dintr'o greşită înţelegere a principiilor
pedagogice, şi ca o reacţiune contra învăţământului abstract din trecut, pedagogi
practici au căutat să direcţioneze învăţământul către concret, întorcându-se către
lucruri şi căutând în ele cunoştinţa. Desigur însă că pedagogii teoreticiani nu au
înţeles prin învăţământul intuitiv căpătarea de cunoştiinţe în lucruri ci prin lucruri,
cu ajutorul lor, adică plecând dela concret să se ridice la abstract printr o
continuă gradare a cunoştinţelor.
Făcând câteva consideraţiuni teoretice asupra problemei percepţiunii lumii
externe, d-sa ne dă şi câteva aspecte ale luptei care s'a dat între asociaţionism
şi configuraţionism, analizând amândoă aceste direcţiuni din psihologie care
prezintă un deosebit interes pentru orientarea în problemele pedagogiei practice
şi ajunge la concluziunea că întotdeauna percepţia se prezintă cu unu! dintre
caracterele sale fundamentale, acela' de a fi un răspuns global la o situaţie de
ansamblu. Din aceste consideraţiuni reese că şi percepţiile copilului sunt globale
şi relatează diferitele experimentări întreprinse în această direcţiune precum şi
experimentele făcute de d-sa pentru a stabili cum se face percepţia prin formă
şi culoare precum şi percepţia raportului de asemănare şi deosebire pentru copii.
D-sa arată deasemenea diferitele clasificări ale tipurilor mintale perceptive, clasificări
pe cari le-au stabilit diferiţii cercetători şi din care reese că perceperea
lumii externe atârnă de structura sufletească specifică fiecărui individ. înainte
de a intra în studiul cunoştinţei abstracte, d-sa caută să precizeze diferitele
accepţiuni cari se dau noţiunilor de percepţie şi intuiţie, arătând că intuiţia,
deşi duce tot la cunoştinţa obiectivă, prezintă mai multă claritate şi precizie, este
o formă de cunoştinţă organizată, percepţia fiind termenul cu care se desemnează
cunoştinţele globale, neverificate, spontane.
Abstracţia în înţeles de funcţiune organizatoare poate fi privită în două
sensuri: pozitivă, prin aceea că se scoate în relief anumite părţi pentru a le
prinde într'o structură nouă şi a le utiliza în orientarea individului, şi negativă,
prin aceea că înlătură părţile străine şi inutile faţă de această nouă structură.
Căutând să lămurească diferitele forme de abstracţie, autorul face mai întâiu o
expunere amănunţită a experienţelor făcute de străini şi apoi ne arată experienţele
proprii, relevând rezultatele obţinute şi punându-ne la îndemână şi numeroase
tablouri grafice cu care ilustrează aceste rezultate. Interpretând rezultate,
d-sa conchide că abstracţia în înţeles de proces de separaţie, este identică la
toate treptele evoluţiei şi apare atunci când copilul, sfărâmând totalitatea globală
a percepţiei, începe să diferenţieze elementele constitutive, fapt care trebue
ţinut în seamă de pedagogi. Remarcăm ca punct principal, rezultat din experimentele
conduse de autor, că abstraţia se efectuează mai uşor pe planul perceptiv
decât pe planul mintal, în acest caz având tendinţe izola.toare şi fiind
strâns legată de activitatea simţurilor. Abstracţia generalizatoare se efectuează
pe planul mintal, integrându-se în procesul general de gândire, ce duce la formarea
conceptului, a noţiunei şi nu poate lua naştere decât prin elaborarea mintală^a
intuiţiilor. Conceptul, atunci când ajungem la el printr'o generalizare lo-
•gică, se prezintă tot ca o configuraţie tot atât de clară ca şi intuiţia pe planul
perceptiv. Mare parte din concepte însă le primim gata formate' prin limbaj.