REVISTA DE FILOSOFIE - BCU Cluj

acestei variaţiuni de massă ne este dată de o consecinţă trasă de Langevin
din teoria relativităţii restrânse a lui Einstein. După această
teorie, energia radiată (de lumină, de căldură, etc.), posedă o massă
şi o greutate. Langevin a măsurat energia radiată. Massa unei energii
W (unităţi C.G.S.) se obţine împărţind energia cu pătratul iuţelei
luminei. Prin urmare, materia se transformă radiind energie, şi
pierde în acelaş timp din massa ei ceva care se împrăştie cu lumina
emisă. In cazul unei transformări chimice obişnuite massa radiată nu
se poate aprecia de balanţele noastre. Căci transformările chimice pe
care le realizăm în laborator degajă maximum 200.000 de calorii de
moleculă-gram şi atunci massa radiată este de maximum 1/100000000
gram. In cazul hidrogenului, dacă pierderea este de 3 centigrame,
aceasta înseamnă că energia radiată este de 0.03X9X 10 20
erg„ adică
175 miliarde de calorii la gram de hidrogen transformat 1
). Astfel
precum energia radiată are massă şi greutate, massa şi greutatea
sunt o formă de energie.
Mai departe, deoarece .electronii şi protonii se pot transforma în
energie radiantă, lumină, căldură şi alte raze de tot felul — toate vibraţii
ale eterului — se deduce că electronii şi protonii, la rândul lor,
sunt constituiţi de vibraţii, de vârtejuri, de mişcări periodice ale eterului,
ca şi ele.
Astfel se stabileşte că substratul unic al tuturor fenomenelor
materiei fizice este mişcarea eterului. Şi precum deosebitele amplitudini
şi viteze ale vibraţiunilor eterului, dau rând pe rând în ordinea
descrescândă, undele radio-electrice cu o lungime de undă care scade
dela 30.000 metri până la câţiva milimetri, razele lui Tear şi Nichols
cu o lungime de undă de 6 mm. la 0.3 mm.; razele calorice cu o lungime
de undă de 314 M. — 0.8 razele luminoase a căror lungime de
undă scade de la limita razelor calorifice până la 0.4 microni, razele
ultra-violete până la 0.01514, razele X ale lui Holweck până la o
lungime de undă de 0.0012, razele Rontgen care se micşorează până
la 0,0000057, în sfârşit cele de radio-activitate care nu au mai putut
fi măsurate, tot astfel materia tuturor corpurilor este o mişcare
eterică.
Eterul el însuşi ne este necunoscut. Acest element care umple
spaţiile siderale, care n'are massă şi scapă forţelor de gravitate, îl
găsim, precum am văzut, în constituţia materiei peste tot acelaş, condensat
în granulaţiuni electrice contrarii, afectate de mişcări circulare,
cele negative împrejurul celor pozitive, în număr cu viteze şi forme de
mişcare deosebită după corpuri, lăsând să se vadă că numărul, viteza
sau forma mişcării lor de s'ar schimba, corpurile însăşi ar putea suferi
mutaţii şi vechile corpuri vor da naştere la altele noi. Cât despre raporturile
constante găsite între variaţiunile reciproce ale fenomenelor.
1) Jean Perrin: Les atomes. Felix Alean, 1928.