REVISTA DE FILOSOFIE - BCU Cluj

tice, din zecile de mii de automobile de aceiaş marcă — după citatul dat din
Ford — absolut identice ca înfăţişare şi perfect asemănătoare ca fabricaţie (piesele
unei maşini ar putea servi celorlalte), nu sunt două cu mers identic.
Metoda unică, aceia tradiţională a treptelor formale, ar fi bună pentru un
tip mediu de elev, închipuit în abstract, şi pentru o lecţie model care tocmai
nrin singularizarea ei ea încetează de a mai fi „model". In loc să aiute inteh
genţa mobilă a elevului, ar comprima-o şi stingheri-o.
Dela lecţia model — tip — trebuie să se treacă la învăţătorul model,
lucru infinit mai greu.
Esenţialul este ca învăţătorul să-şi cunoască elevii, să ştie sa se transpună
în situaţia fiecăruia, să pătrundă în sufle f
ul copilăriei lor.
Elevii dintr'o clasă nu alcătuesc o massă absolut omoqenă dar învăţătorul,
în predarea lecţiunii, se adresează întregii clase. Pentru aceasta el va
prezenta lecţiunea într'un tot variat dar organic, adresându-se tuturor şi fiecăruia
în parte şi provocând participarea clasei la explicaţia lui.
Se va servi de cele două sisteme: sistemul interogativ şi cel expozitiv.
Cel dintâi indispensabil la o lecţie de ştiinţe naturale de pildă, când, însă, tre-
K
"esc puse elevului numai întrebări de caracterizare şi cari să-i dea lui în ad'
văr o cunoştinţă. Inutilul din interogare trebuie să dispară.
Procedeul prin întrebări şi răspunsuri scurte va precumpăni în clasa I.
unde elevii n'au putere de atenţie şi nu ştiu să se exprime şi apoi, cu cât vom
înainta spre clasa IV, ne vom strădui să-i facem pe elevi a se dispensa de ajutorul
nostru.
La lecţiunile cu caracter narativ (religie, istorie, bucăţi de citire) cu
cât elevii sunt mai înaintaţi cu atât ne vom foiosi mai puţin de interogaţie, cara
fărăminţeşte unitatea lecţiunii şi-i distruge farmecul.
Interogaţie catihetică şi euristică. Prima se foloseşte totdeauna în partea
de pregătire a unei lecţiuni, atunci când învăţătorul vrea să se convingă că elevii
posedă anumite cunoştinţi şi le pune întrebări în acest scop. Tot catihetică va
fi interogaţia chiar în decursul lecţiunii, atunci când facem apel la cunoştinţe
căpătate anterior sau când o porţiune mai mare de materie a fost străbătută şi
se revine la lecţiuni recapitulative spre a controla dacă elevii o poseda.
întrebarea disecă subiectul predat, materialul intuitiv îl unifică. Nu poate
lipsi din nici o împrejurare, acolo unde e nevoie de ?1. Şi în deosebi nu poate
lipsi tabloul. Tabloul intuitiv uneori mai bine chiar decât materialul viu. Prin
obiectele cari servesc pentru exerciţiile intuitive, copilul capătă nu numai cunoştinţe,
dar şi un simţ de observaţie şi o educaţie generală a simţurilor. învăţământul
lipsit de intuiţie duce la papagalism, în care vorbele goale ţin locul
cunoştinţelor. Aceiaş înclinare către papagalism, din lipsă de control a elevului,
se observă şi în lecţiunile mai uşoare, care pot fi distractive, de citire. Copilul
citeşte, dar citeşte mecanic — din încordarea lui de a citi bine — fără să ia
aminte la sensul cuvintelor.
Una din cauzele de lipsă de interes pentru lecturi după terminarea claselor
primare o găseşte autorul în sistemul defectuos de predare a lecţiunii de
citire. Nu se insuflă copilului nici un sentiment pentru bucata de citire care
poate fi uneori plăcută şi înduioşetoare. învăţătorul face exerciţiu de citire cu
elevii ca să-i înveţe să citească, el nu face exerciţiu de citire cu sine însuşi
pentru a da elevilor tonul emoţional al unor bucăţi anume alese în vederea
aceasta.
Se neglijează sensul logic al frazei — copiii vrând să citească corect, citesc
fiecare cuvânt în parte, fără a mai face legătura dintre cuvinte — se
neglijează şi sensul estetic, acela al citirii frumoase. O vină o găseşte autorul
şi în felul de alcătuire al cărţilor didactice, din exces de moralizare — care
ajunge să fie observat chiar de către elevi — se înlătură elementul literar, estetic,
al bucăţii.
Cartea d-lui profesor Buricescu este ilustrată de o serie de aplicaţiuni,
demonstrarea intuitivă a observaţiunilor sale. Ea poate fi de folos nu numai
absolvenţilor de Scoli Normale, dar chiar profesorilor de pedagogie.
C. IONESCU