23.02.2013 Views

REVISTA DE FILOSOFIE - BCU Cluj

REVISTA DE FILOSOFIE - BCU Cluj

REVISTA DE FILOSOFIE - BCU Cluj

SHOW MORE
SHOW LESS

Create successful ePaper yourself

Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.

minate, mereu orientată către o devenire, care este condusă în mod<br />

evident de mijloacele dinamice ale voinţei de a trăi.<br />

Atunci concepţiile unitare, cari au încercat să caracterizeze<br />

viaţa precum de pildă organizarea sau asimilarea, sunt desigur<br />

justificate de observaţie, fără să mai relevăm că nu sunt specifice<br />

vieţii, căci ce organizare este mai perfectă ca a cristaloidelor?<br />

Ce facultate de asimilare şi de transformare a materialelor din afară<br />

mai perfectă ca a stărilor sufleteşti mai cu seamă că nu sunt destul de<br />

largi, ca să ţină seama de toate datele problemei, nu sunt destul de<br />

comprehensive. Nu e locul să le criticăm aci. Dar întrebându-ne din<br />

nou, acea transformare de energie unde o găsim? Cum o izolătai? Prin<br />

ce e constituită? Ce este ea? Să mărturisim că nu ştim. Cunoaştem<br />

numai unele din manifestările ei.<br />

Şi să ne mulţumim să afirmăm existenţa evidentă a unei alte<br />

manifestări a vieţei, mai profundă. O manifestare care înglobează<br />

pe cealaltă precum „totul" înglobează „partea", şi care de aceea ne<br />

pare că constitue viaţa însăşi. Este Mişcarea. Mişcarea a cărei<br />

expresie desăvârşită este mişcarea spontană. Iată toate animalele, dela<br />

cele mai rudimentare amibe până la om, dotate cu o mişcare care la<br />

animale superioare este spontană. Iată toate vegetalele dotate, în afară<br />

de desvoltarea uniformă, cu astfel de mişcări de expansiune, încât rădăcinile<br />

să ajungă anume la straturile hrănitoare, încât tulpinele să<br />

ajungă anume la locurile unde soarele şi lumina pot să-şi exercite acţiunea<br />

lor.<br />

Mai departe, iată mişcările organelor, iată mişcări în ţesuturile<br />

organelor, iată mişcări în sânul substanţelor albuminoide, mişcări de<br />

massă, coagularea, lichefacerea, ca să nu vorbim de mişcările browniene<br />

ale particulelor solide în suspensie. Iată mişcările ritmice ale<br />

inimei, ale plămânilor. Iată mişcările circulaţiei sevei. Iată circulaţia<br />

influxului nervos, iată mişcările contracţiunii muşchilor, şi toate sunt<br />

solidare unele cu altele: mişcări de relaţie cu mediul extern, mişcări<br />

de organizare a mediului intern. Toate, difuze sau coordonate, organizează<br />

unitatea organismului şi astfel constitue unitatea organismului<br />

şi organismul însuşi.<br />

Mai mult, ele, toate, fiind expresia iritabilităţei primordiale,<br />

formează caracteristica însăşi a organismului viu. Căci fenomenul tip<br />

al iritabilităţii este mişcarea produsă de organismul unicelular în faţa<br />

mediului schimbat prin emitere de pseudopozi sau retractarea lor.<br />

Intr'un cuvânt mişcarea constitue şi caracterizează viaţa.<br />

Pentru materia vie astfel la ciclul de mişcări, constituind materia<br />

fizică, se adaugă ciclul de mişcări cari constitue viaţa. In amândouă<br />

cazurile e vorba de acelaş fenomen care există în proporţiile<br />

şi forma pe care le necesită aici mărimea organismului, acolo mărimea<br />

atomului. Şi mişcarea omologhează fenomenele vieţei, fenomenelor<br />

fizice.

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!