REVISTA DE FILOSOFIE - BCU Cluj

pratyaksei după Vyăsa e: „acea pramatia care se obţine prin afectarea
intelectului (buddhi) de către lucrurile externe prin vehiculul simţurilor"
(Bhashya, I, 7). Adaogă că procesul e orientat în deosebi către
surprinderea particularului.
Văchaspati Misra (Tattva vaisaradi, III, 47) stabileşte energia
specifică a simţurilor şi rolul lor în percepţie. Intr'adevăr, dacă cele
cinci simţuri cognoscitive n'ar avea fiecare o activitate specifică, intransmisibilă,
calităţile specifice n'ar putea naşte niciodată, deoarece
intelectul (buddhi) nu face decât să lumineze şi să coordoneze datele
simţurilor. Simţurile au calităţi specifice, şi rezultatul activităţii lor
alimentează intelectul. Altminteri, cum ar putea exista surzi şi orbi? —
întreabă Văchaspati.
Rezumând, e evident că prin percepţie realismul Samkhyei
înţelege o activitate psihică directă asupra obiectelor, obţinând un
transfert formal în conştiinţă, iar obiectele existând ca atare, nefiind
socotite nici senzaţii, nici momente, nici iluzii. Cu asemenea fundament,
e uşor de aflat dece Samkhya nu sa preocupat prea mult cu problemele
percepţiei, deoarece afirma validitatea datului printr'o intuiţie
directă a realităţii exterioare. Problema a fost, însă, mult dezbătută
în India, în urma formidabilei reforme a lui Dignaga — şi amănunte
asupra-i se găsesc în lucrările citate în note.
Inferenţa sau raţionamentul (anumăna) corespunde treoriei preponderente
în logica Nyâya, şi Samkhya n'a contribuit cu nimic la
amplificarea ei. Influenţa budistă e inexistentă. E o teorie a inferenţii
implicând percepţia (Tattva kaumudi, 34) şi definiţia în Ishvara
Krishna (sloka VI) e aceasta: „se fundează pe termenul major şi pe
termenul minor, şi e de trei feluri" — definiţie ininteligibilă fără comentarii
şi paranteze. Formularea e atât de sumară tocmai pentrucă
era un lucru universal cunoscut şi universal acceptat. Numai Charvakas
negau anumăna ca probă (pramatia) pe temeiul că termenul
mediu(vyapti, „concomitenta permanentă") e el însuşi un adevăr ce
trebuie justificat prin inferenţă, şi aşa dar se obţine un cerc viţios 1
).
T^ăspunsul lui V. Misra la această critică a materialiştilor e atitudinea
bunului simţ realist. El întreabă cum am putea şti, altminteri, unde se
află adevărul, deoarece acesta nu e perceptibil prin simţuri, şi vorbele
nebunilor ar fi egale cu cele ale oamenilor cu minte dacă n'ar exista
un criteriu de verificare. Deasemenea, materialiştii se contrazic cri-
kauarttika, spunând că dacă percepţia ar coprinde numai caracterele generale,
n'am putea distinge un bou de un cal, amândouă obiectele subsumându-se aceleiaşi
clase a „existenţii" „animalului".
1) CL G. Tucci, Linee di una storia del materialismo indiano (Roma,
R. Accademia dei Lincei, 1924) şi prodigioasa enciclopedie polemică budistă
Tattvasangraha a lui Santaraksita, cu comentariul lui Kamalasila (Gaekward Oriental
Series, 2 vol„ Baroda 1929), unde se găsesc materiale noi, nefolosite de
"Tucci.