REVISTA DE FILOSOFIE - BCU Cluj

dere în cultura şi politica europeană, menit a-i indica drumul desvoltării sale
normak, al evoluţiei progresive, şi de a evita o prăbuşire. Europa trece printr'o
grea cnză morală, ale cărei începuturi trebuesc căutate în revoluţia provocată de
Reforma religioasă, care a rupt unitatea continentului, garantată până atunci de
forţa spirituală şi politică a bisericii romane. Azi domneşte cea mai vie diversitate
şi cele mai accentuate animozităţi, întreţin şi alimentează o luptă intestinală
periculoasă. Aceasta nu îseamnă deloc că ar fi exclusă posibilitatea unei unităţi
în multiplicitate, putând exista o morală şi disciplină care să formeze o educaţie
şi conştiinţă europeană. Concepţiile de viaţă deosebite ale popoarelor Europei, se
explică prin diversitatea coordonatelor geografice ce le stau la bază. Morala
diferă după timp; nu e mai puţin adevărat însă, că solul, climatul, natura unui
loc în generalitatea lui determină în modul cel mai strict structura moralei unui
popor. Contribuţia elementelor spaţiale este foarte mare alături de aceea a
timpului istoric. Pentru C. Kalergi vechea opoziţie Orient-Occident este falsă,
nu are rădăcini în realitate. Singura acceptabilă şi verosimilă, ce se poate susţine,
este axa Nord-Sud. Autorul invoacă argumente puternice în sprijinul tezei
sale. Astfel: „L'oposition des climats Nord et Sud a été plus pusissante que la
communauté indo-européenne du sang" (17). Această opoziţie de climat determină
o formaţie specifică fiecărui colţ de populaţie al continentului. O excepţie
ar fi aceea a locuitorului deserturilor din Sud, care are comun cu locuitorul
Nordului faptul să superioritatea lui ,,este fructul luptei neîncetate pe care o
duc unul ca şi altul contra naturii". Popoarele din Sud, din cauza fertilităţii
solului şi a soarelui binefăcător sunt afemeiate şi adormite (19). In condiţii de
viaţă diferite, imperativele vieţii vor fi desigur şi ele deosebite. ,,L'impératif
moral du Nord este: lutte et travail" (21). Evident, nu este o regulă convenţională,
socială, ci fixată de însăşi Natura. Idealul moral al Nordicului îl constituie
Eroul, la a cărui origine găsim soarele rece de acolo. Aci trebueşte
văzută explicaţia amestecului perpetuu între cultul eroic şi cultul soarelui. Morala
Sudului este tocmai antipodul moralei nordice. „Elle est contemplative et
non plus héroïque; négatrice et non plus affirmatrice. passive et non plus
active" (23). Idealul moral îl constitue aci Sfântul. Linia lor de mişcare este
diametral opusă: Eroul afirmă viaţa, Sfântul o neagă, izolându-se în resemnare
şi pasivitate contemplativă. Două atitudini fundamental deosebite. Formaţia
spirituală a Sudicului este epică, a Nordicului dramatică şi profundă în eterna
ei luptă cu viaţa şi mediul. ,,L idéal nordique est l'éternel combat contre les
ennemis de l'homme et de la vie. L'idéal du Sud este l'extinction lente et sans
violence de l'humanité par le monachisme universel. Ici la paix éternelle. Là-bas.
la guerre éternelle". (25). Concepţia de viaţă a Nordului şi-a găsit grandioasa
întrupare în morala eroică a lui Nietzsche, creatorul filosofiei supra-omului, care
este considerat ca profetul acestei morale severe, şi în convulsiunile vieţii, de o
măreţie tragică. Eroul şi sfântul au însă ceva comun, ceva care-i apropie. „Plaisir
ou suffrance entrent aussi peu en ligne de compte, pour le héros que pour
le saint. Leur idéal commun este la beauté de l'âme. Le héros veut l'affermir
et la développer. Le saint recherche sa purification et sa delivrence" (25).
Hiatus-ul dintre morala eroului şi aceea a sfântului a dus la un chaos. Azi
încă, în Europa, nu poate fi vorba de unitate, ci de comunitate politică, economică,
culturală. Pentru realizarea unităţii vor trebui concentrare eforturile tuturor
naţiunilor Europei. Cu atât mai mult azi, când Europa, prin poziţia sa geografică
şi culturală, se găseşte între două civilizaţii noui: a Sovietelor şi a Americei.
Europa este păzitoarea unei vechi civilizaţii. Această problemă ţine de resortul
rassei. Şi este vorba de o rassâ europeană, problemă nesoluţionată încă.
împărţirea geografică şi naţională este în mare parte cauza individualismului
european, ale cărui cauze mai trebuiesc căutate şi în tradiţia clasică, în
sângele nordic şi în credinţa creştină. A afirma însă că esenţa moralei europene
este creştină, ar fi o mare greşalâ. Mai degrabă putem observa continua luptă
între elementele păgâne şi creştine, dualitate care sapă unitatea de bază a sufletului
european. In cea mai mare parte a vieţii, idealul creştin este o renegare,