REVISTA DE FILOSOFIE - BCU Cluj

noranţa e confundarea inactivului purusha cu experienţa psihica
(S. S. III. 41). A spune: ,,eu sufăr", „eu vreau", „eu urăsc", „eu
cunosc", şi a gândi că acel „eu" e sufletul — înseamnă a prelungi
iluzia. Toate actele sau intenţiile, aparţinând ordinului material
(cosmic) — sunt condiţionate şi conduse de Karma. Aceasta înseamnă
că orice acţiune produsă de iluzie (adică implicând falsa
ecuaţie suflet-minte) e sau consumarea unei potente produse de
un act anterior, sau nuclearea unui nou sâmbure energetic, care-şi
cere realizarea, actualizarea în existenţa curentă sau întruna viitoare.
In cazul confuziei „eu vreau = sufletul vrea" —- o forţă
distinctă a fost deslănţuită sau o alta potenţată. Pentrucă această
atitudine e un moment energetic angajat în circuitul etern al energiilor
cosmice. Astfel, e angrenat în seria actelor precedente (şi
această serie e infinită, neavându-şi început istoric, fiind un proces
de continuă actualizare şi, în acelaş timp, de potenţare, aşa
dar de continuă autodestrucţie şi autoconstrucţie) cari au lăsat însămânţate
potente ce aşteaptă deslănţuirea, cerând prin simpla lor
prezenţă noui posibilităţi de manifestare, aşa dar experienţă, aşa
dar un şir etern de existenţe.
Aceasta e legea existenţii, indiferentă ca orice lege mecanică,
dar condiţionând şi degajând prin simpla ei validitate durerea imensă,
cosmică a experienţii. Se află o singură cale de mântuire,
violent gnostică şi oarecum paradoxală: e justa cunoaştere a su­
fletului 1
). Şi aceasta se începe prin a-i refuza atributele, ceiace în­
seamnă a nega durerea întrucât se referă la noi, a o socoti un
fapt obiectiv, exjtern sufletului, aşa dar inexistent ca valoare,
obscur. Să se înţeleagă bine această observaţie pentrucă, deşi e
centrală şi organică sistemului, a fost ignorată de toţi cari au studiat
Samkhya. Există „durere" întrucât experienţa" se referă la personalitate,
la iluzoriul suflet. Dar referinţa însăşi e ireală, e iluzorie.
Când se cunoaşte sufletul, valorile sunt anulate; aşa dar durerea
nu mai e durere, nici non-durere, ci un fapt, păstrând fireşte
aderenţele sensoriale, dar lipsindu-i valoarea specifică, rostul. Pentru
a se libera de durere, Samkhya o neagă ca atare. înţelegând
că sufletul e inactiv şi etern liber — tot ce se întâmplă cu noi,
toate durerile, voliţiunile, gândirile, etc., nu ne mai aparţin, sunt
simple fapte cormice condiţionate de legi, reale fireşte, dar reali-
1) Chandogya lip. VII. 1, 3. spune: taroti sokam atmavid (cel care cunoaşte
sufletul depăşeşte durerea). Liberarea prin indiferenţă: Patangiali Yoga
Sutras I, 15, 16; Kapila I, 1; II, 9. „Prin cunoaştere, liberarea; dela ignoranţă,
robia" (S. S. III, 23, 24). Liberarea prin încetarea experienţii (S. S. II, 34).
„Mukti »u se împlineşte pur şi simplu prin cunoaşterea ocazională, ci numai cân