REVISTA DE FILOSOFIE - BCU Cluj

Sumar, am văzut că Samkhya, acceptând realitatea datelor
conştiinţii dar inferând, în acelaş timp, un subiect la care se referă
aceste date (purusha) şi un principiu orientat teleologic către
acest subiect (prakriti) — încearcă să rezolve problema durerii
şi a liberării printr'o epistemologie a falsului atribut şi printr'o
tehnică spirituală. Rămâne de cercetat mai de aproape problema
sufletului, a cunoaşterii şi a psihologiei Samkhya — toate generate,
sistematizate, maturizate numai pentru a vădi şi a soluţiona
problema răului şi a durerii existenţii, problema centrală a filosofiei
indiene. Deşi cu un astfel de temeiu, Samkhya nu e o morală,
iar acele câteva intuiţii etice implicate nu sunt generate de travaliul
gânditorilor samkhyasti, ci aparţin geniului indian ca atare.
Dealtfel, în India — cum nădăjduim că am arătat în altă parte —
etica e considerată inferioară speculaţiei orientate către liberare.
Există o singură lege etică acceptată de toţi: legea datoriei (Kar~
mari sub aspectul ei social) strict depozit personal de potente bune
şi rele. Aceasta, însă, e datoria în sensul celor mulţi; cei cari vor
să atingă mukti (liberarea supremă), dispreţuiesc datoria, adică
activarea conform rangului social şi al stadiului de existenţă (ashtama).
Ei urmează o cale gnostică, şi una din aceste căi vădeşte
Samkhya.
Sufletul, durerea existenţii şi mântuirea
Caracterele sufetului, în Samkhya, sunt într'un anumit
sens negative, şi aceasta trădează o influenţă a Upanişadelor L
)
„Sufletul e martor (sakshi), izolat, indiferent, simplu spectator şi
inactiv", spune Ishwara Krishna (Karika XIX), iar Sandapan, comentând,
insistă asupra pasivităţii lui eterne 2
) Fiind absolut şi identic
cu sine, neavând calităţi (nirgunatvat), sufletul nu are inteligenţă
(S. S. I, 146) pentrucă nu are dorinţe; dorinţele nu
sunt eterne, aşa dar nu pot aparţine sufletului. Sufletul e etern liber
(5. S. I, 162) pentrucă el nu poate avea nici un contact cu
viaţa mentală. Dacă ni apare ca agent, aceasta se datoreşte în primul
rând Iluziei experienţei ordinare, şi în al doiea rând „apro-
1) Ltpanişadele, să ne amintim aceasta, au fost pretextul sau directa origină
a multor sisteme filosofice. In Samkhya (S. S. III. 75) se păstrează chiar
neti! neti!, acel motiv fundamental ce abundă în Upanişade.
2) Placiditatea şi impasibilitatea sunt epitete din Scripturi (S. S. I. 147).
Anicuddha citează Brihadăranyaka IV. III. 15, „Sufletul e liber, etc." Vijnana
Bhikshu citează din Svetasvatara VI. 11: „Sufletul e privitor, inteligent, pur,
fără atribute". Iar Vedanta Sara, 158, spune: „Sufletul e pasiv, conştient, inteligenţă
pură". Am ales numai câteva texte, pentrucă le citează şi comentatorii
samkhyasti; numărul lor e, însă, nelimitat.