REVISTA DE FILOSOFIE - BCU Cluj

atitudine, de care ele se bucură şi se tem. etc. etc. Şi, vice versa, obiectele
afectează nemijlocit subiectul, îl impresionează, atrag atenţia asupra lor, îndeamnă
la acţiuni, etc, etc," (p. 21). Caracteristic este pentru această atitudine că
determinarea psihicului nu are loc în mod negativ ca la prima, ci ea capătă un
înţeles pozitiv: psihic este ceeace este trăit ca aparţinând nemijlocit subiectu-
Ur. Bucuria pe care mi-o procură o floare este ceva ce este trăit de mine ca.
aparţ :
nându-mi imediat şi de aceea este psihică, pe când floarea nu-mi aparţine
raie. şi de aceea nu poate fi numită psihică. Caracteristic este apoi pentru această
atitudine faptul că opoziţia fizic-psihic nu este contradictorie. De aceea este
cu putinţă să se admită şi alte obiecte de altă natură decât cea fizică. Astfel
o operă de artă este obiectivă, fără să fie în întregime de natură fizică. La un
tablou este fizică numai pânza pictată, dar nu şi portretul, adică ceeace semn'fică
pânza. Deasemeni o poezie are a lăture fizică, hârtia şi literele negre
scrise pe ea, dar are şi o lăture suprafizică obiectivă. După cum nu sunt
obiecte f ;
zice. tabloul şi poezia nu pot fi deasemeni nici reduse la grupuri de
fenomene sufleteşti care le trăesc. Ci ele îşi au existenţa lor independentă şi
obiectivă. O existenţă deosebită implică Statul: el este o realitate spirituală,
fără să se identifice cu fenomenele sufleteşti ale subiectului. Există apoi alte
grupe de fenomene, care nu sunt nici fizice, nici psihice, nici spirituale. Astfel atitudinea
nemijlocită stabileşte cinci grupe de fenomene distincte:
1. Faptele psihice (dorinţi. sentimente, acte voluntare);
2. Obiectele fizice (case, pomi, etc);
3. Obiectele reale spirituale (state, opere de artă) ;
4. Obiecte ideale (noţiuni, funcţiuni matematice);
5. Obiectele mentale (fantazii, halucinaţii).
M. Geiger subliniază că aceste două atitudini nu sunt simple puncte de
vedere, funcţiunii subiective pentru conceperea lumei. ci ele sunt corelate ale
realitătei obiective. Nu atitudinile acestea prescriu cum trebue privită totalitatea
lucrurilor din lume, ci structura fenomenelor reale impun subiectului aceste
două atitudini opuse.
Autorul cercetează apoi în legătură cu aceste atitudini problema perceptiei.
teoria copie a adevărului, teoria corespondenţei adevărului, problema raportului
dintre percepţie şi corp, ca să scoată în relief soluţiile diferite pe care
!° nrimesc ele, în legătură cu atitudinea pe care o adoptăm. In cap. 4 autorul
arată cum în fiecare ştiinţă particulară cercetarea este determinată de fiecare
d :
n aceste atitudini. Căci avem cercetători care tratează fenomenele respective
rV-Vrninati sau de o atitudine sau de alta. Autorul ia rând pe rând câteva
ştiinţe şi dovedeşte acest lucru. Fizica şi istoria, matematica, psiholoqia şi logica
c
vnt ştiinţe în care se vădesc aceste atitudini fundamentale. In cap. 5 el întră
ai adânc în urmărirea acestei probleme, tratând leoătura ne care o au cele
două atitudini diferite cu diferitele mari probleme filosofice din evoluţia gândirii
"m-onene. cum ar fi bunăoară problema raportului dintre suflet si corp, problema
universalelor, problema determinismului şi a indeterminismului, problema
"emurirei sufletului.
în capitolul penultim Geîger dovedeşte că nu numai soluţiile ştiinţelor
particulare si ale anumitor probleme filosofice, ci că şi acelea ale tuturor marilor
-'-.teme filosofice sunt determinate de atitudinea naturalistă si de cea nemijlocită.
Tn toată 'eforia metafizicei se poate urmări această semnificare anticipatoare a
atitud'n'lor: acolo unde este adoptată atit'idinea naturalistă. e*te tăgăduită libertatea
de voinţă, se înclină spre tăgăduirea libertătei. se recunoaşte nominalismul,
domneşte o puternică tendinţă spre materialism sau cel puţin snre paralelism,
mai rar spre teoria acţiunei reciproce. Orice filosofie naturalist . i ste realistă.
Aproane monoton repetă filosofia acelora, care pornesc de la atitudinea natu-
"alictă aceleaşi argumente, aceleaşi concepţii fundamentale. Dealunqul veacu-
• :
W «e observă o l'nie comună trecând de la Democrit şi Lucretiu peste La-
Mettrie şi Holbach la materialiştii şi moniştii trecutului nostru apropiat, orien-