REVISTA DE FILOSOFIE - BCU Cluj

substitue la science â l'histoire dans la direction du monde" (9). După cum
există raporturi constante între viaţa omenească şi natura ambiantă, tot aşa sunt
relaţii constante între ideea noastră de natură şi ideea noastră de om. Există
raporturi între fizică şi politică, între ştiinţă şi conştiinţă, între laboratoare şi
administraţii. Toate aceste complexe de raporturi s'au dovedit în fenomenul
Revoluţiei din 79.
Cartea d-lui Counson, profesor la Universitatea din Gand, este originală
prin concluziile noui la care ajunge. S'ar putea obiecta că măguleşte orgoliul
francez, susţinând teza după care poporul francez, plecând dela naţiune şi ştiinţa
experimentală ca puncte de orientare, a renăscut lumea morală, şi a întors specia
umana spre civilizaţie. Dacă avem însă în vedere că pentru el, conştiinţa de
umanitate a francezilor coincide cu conştiinţa întregii omenirii, obiecţia cade. De
fapt cartea s'ar putea numi mai precis elogiul civilizaţiei franceze, — Franţa
a creat inţeîesul de azi al noţiunii de civilizaţie — şi apologia doctrinei democratice
eşită din Revoluţie. Utilitatea lecturii se dovedeşte, după ce ai străbătut
cele 188 de pagini, inteligent şi simplu concepute, a fi fecundă. Cu atât mai
mult cu cât problema civilisaţiei este relativ nouă.
N. TATU
R. N. COUDENHOVE-KALERGI; Heros ou Saint. (Traduit de I'allemand
par Marcel Beaufils. — Les editions Riedtr, Paris 1929),
Cultura europeană din ultimii ani înregistrează apariţia din ce în ce mai
intensă a cărţilor de ordin filoscfico-cultural, cu un pronunţat caracter profetic.
Toate, în concluzii, sunt de acord asupra faptului că criza actuală care se remarcă
în toate domeniile de activitate omenească, este indiciul unei catastrofe,
spre care merge rapid cultura veche şi clasică a Europei. Unii filosofi văd
cauzele de disoluţie în structura însăşi a acestei culturi care şi-ar fi încheiat
ciclul de existenţă — cultura fiind concepută în forma unui organism — şi care,
fatal, va trebui să facă loc altei culturi, a cărei apariţie va fi precedată de o
sumbră perioadă de decadenţă. Această idee a periodicităţii culturilor în istorie,
stă la baza cărţii celebre a lui Spengler „Apusul Occidentului'' care a făcut
mare senzaţie. Filosoful neotomist J. Maritain vede cauza principală a decadenţei
în neglijarea vechilor valori spirituale şi a eticei creştine, prin a căror
părăsire s'a rupt echilibrul intelectual clasic. Strigătul lui e reîntoarcerea la evul
mediu şi la concepţiile catolice despre viaţă. Aceiaşi atitudine categorică o ia
şi H. Massis, când arată primejdia ce rezultă din invazia cotropitoare a ideilor
orientului în gândirea europeană. Fenomenul specific al penumbrei prin care
trece vechea tradiţie a continentului nostru, este analizat şi de gânditori din afară
de Europa, isbiţi de prefacerile prin care trecem: Rabindranath Tagore, în deosebi,
s'a oprit asupra lui.
Cartea lui C. Kalergi, fără a putea fi clasată în seria cărţilor profetice,
stă totuşi foarte aproape de acest gen. Cu o clar-viziune rară şi cu un stil ce
redă în mod perfect transparenţa de cristal a gândirii autorului, totodată formulator
al ideii pan-europene, C. Kalergi încearcă o disociaţie în mozaicul
complex al problemelor de toate categoriile, ce se impun iminent spiritului european.
Autorul urmăreşte desprinderea şi sublinierea esenţialului din gândirea
filosofică europeană, în decursul istoriei, din timpurile antice până în prezent, cu
scopul de a pune în evidenţă adevărata linie de conduită intelectuală şi politică
naturală sufletului şi rassei europene, linie de conduită ce poate asigura o organizaţie
socială durabilă şi un sistem de valori subminat, actualmente de cauze
multiple, interne şi externe. Scopul cărţii este, după afirmaţia proprie a autorului
„de-a defini morala europeană a sec. al XX-lea". In multe privinţe bogăţia intelectuală
îl face să debordeze acest obiectiv atingând şi alte probleme. Concepţia
etică ce stă la baza acestei cărţi, aduce o nouă orientare, un nou punct de ve-