REVISTA DE FILOSOFIE - BCU Cluj

şcoala logică Nyaya sau ortodoxa Mimansa. Pentru Nagarjuna, de
pildă, existenţa în ansamblu nu e decât o infinitate de centre relaţionale,
de nuclee energetice pasagere inter-relaţionate. O analiză proprie,
aşa dar, nu poate vădi nici existenţa substanţei, nici cea a sufletului.
E fals să se spună că mişcarea presupune şi implică un obiect
mişcat; propriu zis nu există un obiect ce se mişcă, ci în diferite condiţii
temporale un anumit ansamblu de energii dovedeşte diferite calităţi
spaţiale. Aceasta nu înseamnă, însă, că acelaş obiect se mişcă
•dintr'un punct A spre B, atingând B într'o unitate de timp T. Ceeace
numim noi „obiect" a existat în A dar a fost altul în A', altul în A"
şi aşa mai departe. Nagarjuna, deasemenea, se fereşte de greşala carteziană
de a demonstra „ego sum" prin „cogito". Tot ce spune e
că „există gândire" şi există relaţii cari „condiţionează" gândirea.
Aceasta nu înseamnă că există o substanţă (sufletul) care
gândeşte alte substanţe (obiectele). Nagarjuna spune: „e fals să afirmi
sufletul, şi e fals să negi sufletul; adevărul e calea de mijloc
(madhyamă pratipad)". Această „cale de mijloc" e sunya, negarea
substantîvităţii, adică pratityasamutpăda;
ţeles de „iluzie", ci de inconsistenţă
e vidul universal, nu în în­
1
).
Nu e locul să stăruim aici asupra investigaţiilor anumitor filosofi
budişti medievali în teoria cunoştinţii şi critica pe care au
ridicat-o diferitelor specii de dogmatism metafizic indian. Material,
traduceri şi comentarii asupra acestor probleme se qăsesc
în studiul nostru „Disoluţia conceptului de cauzalitate în budismul
mahayanic". Dacă am pomenit în treacăt de Nagarjuna şi
de filosofia relaţiilor, am făcut-o ca să învederăm riguroasa organicitate
a filosofiei indiene, sistemele întrepătrunzându-se reciproc
prin teoreme identice şi opunându-se prin diferenţele specifice. De
fapt, valoarea proprie a oricărui sistem indian e cu neputinţă de
apreciat dacă nu se cunoaşte cărui stimulus advers se datoreşte
cutare carte sau cutare reformă. Un pas înainte realizat de un
sistem, e stimulus pentru toate celelalte. Evoluţia fisolofiei indiene
prezintă, astfel, o organicitate cu totul streină filosofiei occidentale.
Şcoala dela care au împrumutat toate sistemele, aprobând-o
a fost cea upanişadică; iar sistemul care a influenţat global
gândirea indiană fie prin împrumut direct, fie prin stimulus polemic,
a fost budismul.
Recapitulând, argumentele Samkhyei împotriva budiştilor se
pot enumera astfel: 1) împotriva doctrinii momentariilor (Ksana)
prin argumentul recunoaşterii obiectelor percepute anterior; 2) împotriva
idealismului (vijnănavada) prin percepţia obiectelor exterioare;
3) împotriva vidului
absurd.
(sunyavadini) prin reducerea la
1) V. Mădhyamika Sastra, Cap. I, (asupra cauzalităţii) comentat de
-^andcakirti, ed. L. de la Vallee Paussin Biblioteca Buddhica, Petrograd).