23.02.2013 Views

REVISTA DE FILOSOFIE - BCU Cluj

REVISTA DE FILOSOFIE - BCU Cluj

REVISTA DE FILOSOFIE - BCU Cluj

SHOW MORE
SHOW LESS

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.

ciudat: nu a putut la băcănie să adune 1 fr. 50 cu 2 fr. 75 şi i se<br />

paie că în ultimul timp socoteşte mai prost decât mai înainte.<br />

„La băcănie spui că ţi sa întâmplat?"<br />

„Da. Vânzătoarea servea pe Ana Hess (o şcolăriţă de aceiaşi<br />

vârstă). Domnişoara spuse Anişoarei: 1 fr. 50 şi 2 fr. 75, cât face?<br />

Anişoara nu ştie, atunci spuse vânzătoarea: Spune-i tu Erwin! Dar<br />

în acel moment nici eu nu putui să spun, şi oamenii cari erau în<br />

prăvălie au început să râdă. Noi amândoi ne-am făcut roşii... totuşi<br />

eu n'am fost slab socotitor...!<br />

Cunoşteam pe Anna Hess. Era slabă la socotit.<br />

„Anna Hess?" spusei eu încet şi privii pe copil cercetător. Obrajii<br />

i se îmbujorează. Eu zâmbesc. „Ce ai putea să-mi spui de ea?"<br />

„He" — zice el, şi mă priveşte ascuţit, să vadă ce mutră fac.<br />

Apoi se uită împrejur. Camarazii, merg pălăvrăgind înainte. In urma<br />

noastră mai vine o grupă de fetiţe. „Anna este" — din nou se opreşte.<br />

„Anna este?"<br />

„He, ea e iubita mea" (Mein Schătzchen).<br />

Eu îmi stăpânesc râsul, pentru ca copilul să nu-1 interpreteze<br />

greşit. Dece nu putea băiatul să facă adunarea în prăvălie, dece în<br />

general nu mai putea socoti bine şi silitor? mi se lumină deodată.<br />

Ce delicat cruţa el slăbiciunile iubitei lui. Minunat. Sensul purtării<br />

lui era cam următorul: „Anişoara mea nu trebuie să se ruşineze că<br />

na putut să rezolve imediat tema pe care i-a dat-o vânzătoarea,<br />

când eu, cel ştiut ca bun la matematici, nu pot"; sau: „Dacă Ana nu<br />

socoteşte bine, atunci nici eu nu trebuie să o fac de ruşine, socotind<br />

mai bine".<br />

împărtăşii concluziile mele băiatului şi îi spusei că şi eu am<br />

observat că a început să dea înapoi la matematici. Apoi vorbirăm despre<br />

iubirea lui. Mă bucurai să descopăr cât de curate şi nevinovate<br />

erau raporturile lor, mai ales, când Erwin mă asigură că nici odată<br />

nu va prefera pe altă fată, şi în nici un caz nu va lua pe alta de nevastă.<br />

Şi din cauza fetei se ia în seamă şi pe el de câtva timp. Când<br />

va termina şcoala vrea să intre ucenic la un mecanic, ca să devie lucrător<br />

bun, care câştigă „ceva", „ca să ne putem căsători atunci".<br />

„In cazul acesta ai trebui să ştii să socoteşti bine, nu crezi<br />

şi tu? Şi pentrucă Ana nu socoteşte prea bine — asta are mai puţină<br />

importanţă, ea este poate în schimb practică la cusut şi gătit — tu ar<br />

trebui să compensezi lipsa Anei putând să socoteşti pentru amândoi!<br />

In căsătorie trebuiesc oamenii să se împlinească reciproc".<br />

Acest lucru îi apare şi lui evident.<br />

Acum socoteşte cu atâta râvnă, încât trebuie să-mi stăpânesc<br />

zâmbetul întotdeauna când trec prin faţa băncii lui sau când îl întâlnesc<br />

cu privirea" 1<br />

).<br />

1) Hans Zulliger, loc. cit. p. 104—6.<br />

fttvisia de Filosofie Nr. 2/930

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!