REVISTA DE FILOSOFIE - BCU Cluj

Aceiaşi definiţie o găsim şi în Samkhya Sutras: „pratyaksha e
acea cunoaştere care rezultă din ataşare (la obiecte) şi reprezintă
forma lor" (I, 89). Aniruddha, comentând sutra ; introduce un element
nou, afirmând că definiţia implică şi „distingerea detaliilor" (traducerea
imperfectă a termenului savikalpaka, pe care vom încerca să-1
precizăm în această pagină).
Psihologia indiană a elaborat două teorii principale asupra percepţiei.
Cea dintâi afirmă că actul percepţiei se disociază în două
momente: a) nirvikalpa, adică percepţia brută, turbure, în care e absent
conceptul de clasă şi oricare altă diviziune logică (percepţia copiilor);
b) savikalpa, percepţia la care colaborează o capacitate raţională care
integrează senzaţia în conceptul de clasă şi în experienţa anterioară,
obţinându-se o percepţie netă. Aceasta e opiniunea lui Kumarila, din
şcoala Mimansa, care se pare a fi inspirat de budişti 1
). Deasemenea,
e acceptată şi de Vedantini (în operile târzii, ca Vedantaparibhasha).
Dar budiştii iau o poziţie opusă, şi socotesc că cele două momente nu
se pot disocia în experienţa percepţiei, deoarece chiar în cea mai primară
percepţie există savikalpa, prin simplul fapt că e un act cognoscitiv,
la care implicit colaborează intelectul. Asupra acestei doctrine
au durat polemici de veacuri, în India, cari au precizat admirabil noţiunile
şi au contribuit la definirea poziţiilor fiecărui sistem.
Se pare că, cel puţin în Ishvava Krishna şi întâii săi comentatori,
cele două momente nu se distingeau. Dar, pentrucă problema era deschisă
şi soluţia obligatorie oricărui sistem, Samkhya a rezolvat-o ţinând
seamă de structura sa realistă, socotind că ambele momente sunt
implicate în percepţie. In ceiace priveşte savikalpa, adică integrarea
datului individual în cadrele generale ale materialismului experimental
şi clasat anterior, Aniruddha (la I. 84) răspunde că aceasta se realizează
în chiar actul percepţiei, prin colaborarea memoriei. (Deşi budiştii
obiectează, pe bună dreptate, că intervenţia memoriei nu trebuie
acceptată în studiul percepţiei, act complet independent şi sui-generis).
Vyăsa (Bhashya, III. 47) precizează că percepţia nu e numai generală
2
), căci altminteri cum s'ar putea observa obiectele? Definiţia
„acea cunoaştere, modificar ea intelectului, care se îndreaptă către obiectul
cu care e în relaţie". Dar purusha nu e influenţat prin această reflecţie. Cf. Vachaspati
Misra (Samkhya Tattva Kaumudi 31 şi 136) la Karika 5 şi 20.
1) Cf. Slokavărtika de Kumarila şi Nyăyabindu de Dharmakirti. Deasemenea,
Stcherbatzky, Erkenntnistheorie und Logik nach der Lehre der späteren
Buddhisten (München, 1924), cap. Die Wahrnehmungslehre der brahmanischen
Systeme" (p. 190 şi urmare). Influenţa lui Dignaga asupra lui Prasastapada,
sistematizatorul logicei Vaisheshika, infirmată de H. ]acobi in Die indische Logik
{Göttingen, 1901) a fost definitiv stabilită de Stcherbatzky, Rapports entre la
Théorie Bouddhique de ta Connaissance et l'enseignement des autres écoles philosophiques
de linde (Muséon, 1912).
2) Aceasta era opiniunea Vedantinilor, cari spuneau că prin percepţie se
disting numai calităţile generale ale lucrurilor — ens, existenţă — iar individualitatea
lor e „lucrată" prin raţionament. Kumarila atacă pe Vendantini în S/o-