REVISTA DE FILOSOFIE - BCU Cluj

(pomul în furtună), dar de multe ori se întâmplă că numai „părţile"
se mişcă iar nu „totul" (pomul sub briză uşoară).
Dar, anumiţi idealişti (budiştii sunyavadini, cari afirmă vidul),
aduc o nouă împotrivire: „pentrucă o cunoaştere fără obiecte e imposibilă
(nirvishayasya jnănasya adarshanăt), cunoaşterea nu poate
exista, neexistând obiectele". La aceasta răspunde cu destulă pătrundere
Vijnana Bhikshu (S. S. I, 43): „Din inexistenţa lumii exterioare
ar rezulta numai vidul, iar nu gândirea (tarhi bhăhyăbhăve skunyameva
prasajjeta, na tu vijnănamapi). De ce? Pentrucă non-existenţa
lumii exterioare implică, deasemenea, non-existenţa gândirii;
şi se poate stabili inductiv (anumănasambhavât) că, asemenea intuitei
realităţii exterioare, intuiţia ideei e vidă de obiect (avastuvîshaya)".
Tot Vijnana Bhikshu, comentând sutra 45 a cărţii I, refutează
pe altă cale sunyavadinii cari afirmau vidul. Cei cari spun că „existenţa
ca atare e pieritoare" trădează o simplă părere de ignorant.
Pentrucă substanţele simple nu pot fi distruse, neexistând cauze desstructive.
Se pot distruge numai substanţele compuse din părţi. Şi,
încă, e de remarcat că timpul nu intervine ca agent destructiv al obiectelor
exterioare. De pildă, a spune că „urciorul nu mai e" înseamnă
pur şi simplu a afirma o nouă condiţie a obiectului urcior,
după cum a spune „urciorul s'a învechit, s'a spart, etc", înseamnă
a lua act de noi condiţii în cari se află acest obiect. Dar Vijnana
Bhikshu nu sfârşeşte paragraful fără a aduce obiecţia ultimă: „dacă
adimteţi că există o probă a existenţii vidului, atunci, chiar prin această
probă, vidul se exclude; dacă nu admiteţi aceasta, atunci, dată
fiind absenţa probei, vidul nu e dovedit; dacă spuneţi că Vidul se
vădeşte prin el însuşi, aceasta ar implica posesiunea inteligenţii, şi
aşa mai departe" 1
).
Cei cari cunosc îndeaproape tratatele logice budiste, ştiu că
poziţia idealismului relativist nu e zdruncinată de aceste obiecţii ale
lui Bhikshu, deoarece întreg edificiul filosofic budist se întemeiază pe o
admirabilă şi profundă analiză a relaţiei, Numai filosofia matematică
poate corecta un idealism cu fundament în relaţii, iar cum această disciplină
a fost insuficent cultivată în India, sistemele realiste întâlnesc
întotdeauna dificultăţi în seria lor de argumente metafizice sau epistemologice.
Pentrucă budiştii refuză să accepte substantivitatea relaţiei;
când se spune de un lucru că e „mai sus" de alt lucru, nu înseamnă că
expresia gramaticală „mai sus" îşi are o existenţă substantivă. Budiştii
atacă neobosit confuzia dintre construcţia gramaticală şi construcţia
realităţii obiective, confuzia de care păcătueşte. în deosebi
1) O altă refutare a vidului de către Vijnana Bhikshu (I, 47) e pur
eschatologică. Vidul nu poate fi scopul sufletului, spune Bhikshu, pentrucă liberarea
(moksha) după care tânjeşte sufletul e reală. Altminteri, cum ar putea fi
non-existenţa unei entităţi scopul unei entităţi reale?