REVISTA DE FILOSOFIE - BCU Cluj

Raţiunea profundă care stă în dosul tuturor acestor motive de
reprimare este „apărarea personalităţii, asigurarea conservării de
sine-morale, paza intereselor spirituale cele mai superioare 1
).
Deci conştiinţa noastră morală, opinia publică, morala curentă
are mare rol în formarea acestei cenzuri, acestei rezistenţe pe care o
constatăm faţă de tendinţele inconştientului. Avem o dorinţă care
nu este compatibilă cu opiniile noastre, sau cu opiniile cari ni sunt
impuse din afară, atunci o reprimăm, o refulăm. De aici trebuie să
se vadă şi caracterul convenţional al factorului reprimat. Ceeace nu
este permis, la o anumită dată, sau ceeace credem că nu este permis,
poate să fie permis mai târziu.
In special, în copilărie sunt reprimate o serie întreagă de tendinţe,
care alcătuesc o rezervă inconştientă de energie ce va influenţa
puternic viaţa noastră psihică de adolescenţi şi oameni maturi.
Acest lucru este cu atât mai important de menţionat, cu cât şi
fără reprimări provocate din afară, de multe ori diverse tendinţe
rămân în urmă în desvoltarea lor, întârzie în evoluţie la o fază anterioară.
Acest fapt este numit de Freud „fixare". O educaţie nu
destul de chibzuită poate mări în mod neabil şi dăunător, numărul
tendinţelor fixate. însemnătatea „fixărei" apare şi mai mult când îi
vedem raportul cu un alt fapt numit de Freud „regresiune".
Orice nouă reprimare are caracteristica de a asvârli tendinţele
la care se raportă, cât mai departe în trecut, unde vor trăi alături de
elementele fixate mai ales în copilărie, cărora le dau o forţă şi o intensitate
nouă. Freud spune „istoricii suferă de reminiscenţe" 2
).
Acest refugiu în trecut, această regresiune se poate întâmpla
şi în mod conştient. Aşa, bătrânii care-şi aduc aminte cu plăcere
de copilărie şi tinereţe, mamele care-şi plâng copiii după mult timp
dela moarte, şi simt un fel de tristă mângâiere la acest joc de fantome.
Eminescu are un frumos vers care este o bună ilustraţie a acestui
fapt: „Unde eşti copilărie, cu pădurea ta cu tot?" regretă el cuprins
de vraja vremilor duse.
Regresiunea în trecut, trezind vechile stări sufleteşti, poate
duce, şi duce în deobşte, la o greşită interpretare a prezentului pe care
ne face să-1 vedem prin prizma trecutului.
¥• *•
Dar am spus că energiile inconştiente au tendinţa de o deveni
conştiente. Pentru a întrebuinţa o imagine a lui Pfister, ele se pot
psychanalytische Methode p. 97—114. Dritte Auflage, Klinkhardt in Leipzig,
1924.
1) Acelaş: Die Psychanalyse im Dienste der Erriehung, p. 41. Klmkhard
in Leipzig, 1929.
2) Vezi Freud: Introduction, p. 365 şi urm.
Revista de Filosofic Nr. 2/930 2