REVISTA DE FILOSOFIE - BCU Cluj

Acest determinism este temeiul întregei tehnici psihanalitice.
Fără de el nici o interpretare nu ar fi posibilă. Deaceia Freud insistă
atât de mult asupra lui în tot ce a vorbit şi a scris.
De bună seamă, orgoliul omului ca fiinţă ce se crede liberă în
voinţele şi acţiunile sale, este pus la o încercare critică.
Avântul îi este mult tăiat şi o mare modestie vine să ia locul
trufiei la care suntem prea mult înclinaţi.
Omul nu mai este un centru izolat, ci devine, deodată, cu
mai multă evidenţă decât în orice sistem filosofic care ar susţine
o părere similară, o întretăiere de legi, a căror produs e viaţa sufletească.
Precum cercetările lui Darwin, Wallace, în biologie, Copernic
în astronomie, au biciuit egoismul omenesc, silindu-1 la mai multă
modestie, astfel crede Freud că se va întâmpla şi cu ştiinţa analizei
sufleteşti.
Determinismul care stă la baza teoriei lui Freud, şi întreaga lui
concepţie despre viaţa sufletească, cu ingenioasele raporturi pe care
le-a găsit între conştient şi inconştient, nu sunt importante numai
din punct de vedere pur ştiinţific, ci au o mare legătură cu viaţa.
O nouă perspectivă se deschide în diagnosticarea şi tratarea boalelor
nervoase.
Acest domeniu este străin de intenţia studiului de faţă. De
aceia îl vom atinge numai în trecere.
Nevrozele, ca histeria, fobia, obsesia, intră direct în cadrul de
aplicare a psihanalizei. Rezumând gândirea lui Freud, francezii E.
Régis şi A. Hésnard, dau următoarea definiţie a nevrozelor: „nevrozele
sunt acte prin cari bolnavul caută sa se debaraseze de in-
.stincte penibile, printr'un fel de interes de apărare de autoînsănătoşire
avortată. Ele constituesc o regresiune printr'o întoarcere la
copilărie; ele sunt o maladie a desvoltării individului" 1
).
Mai puţin sigură se simte psihanaliza în tratarea psihozelor
cum sunt dementia precox, paranoia, psihoza maniacă depresivă,
considerate în general nu ca boli sufleteşti ci ca boli datorite unor
alteraţiuni ale creerului. Unii psihanalişti ca Jung şi Bleuler cred
însă că uneori şi la psihoze, avem de a face tot cu maladii ale sufletului.
Aşa „delirurile nu ar fi decât realizări deformate" 2
).
In orice caz, singurul fapt că nevrozele, maladii cari în timpul
de faţă au luat o aşa de mare întindere, pot găsi prin tratamentul
psihanalitic, o alinare şi foarte adesea o însănătoşire definitivă, sunt
suficiente pentru a justifica cu prisosinţă importanţa mereu crescândă
a psihanalizei.
1) E. Réqis et A. Hésnard: La psychanalyse des névroses et de psychoses
p. 223. Éd. III, Alcan, Paris.
2) Ibid. p. 290.