REVISTA DE FILOSOFIE - BCU Cluj

ticând inferenţa, pentrucă însăşi critica lor foloseşte silogismul şi e
valabilă numai prin raţionament.
Inferenţa e de trei feluri: 1) a priori (purvavat), când efectul
se infera din cauză (ploaia se infera din prezenţa norilor); 2) a posteriori
(seshavat), când cauza se infera din efect (ploaie din umflarea
râului); 3) satnanyatodrishta, când inferenţa e dela general la general
(V. Misra. Tattva Kaumudi 35). Vij nana Bhikshu (la S. S. L
135) dă o probă din ultimul gen de inferenţă, afirmând gunele din
existenţa lui mahat.
Samkhya Sutras (V. 11) dovedeşte inexistenţa lui Dumnezeu
din absenţa unui termen mediu (vyapti) între creaţie şi creator. Mahat
e un efect general, şi se infera dintr'o cauză generală (gunele); dar
un proces identic nu e posibil cu existenţa lui Dumnezeu, pentrucă
efectul (fenomenele) îşi are cauza în natură (prakriti), şi e inutil să
implicăm un Dumnezeu (Ishvara) cu atât mai mult cu cât acesta,
dacă ar exista, ar fi imobil şi perfect calm, n'ar avea nici o dorinţă^
nici aceia a creaţiei.
Intre Dumnezeu şi Lume nu există o relaţie organică, o „invariabilă
concomitentă" (vyapti), aşa dar din existenţa Lumii nu se
poate deduce existenţa lui Dumnezeu 1
).
Inferenţa slujeşte în Samkhya la dovedirea existenţii principiilor
(tattva) şi ea e implicată în travailul metafizic pe care l-am
expus în partea I-a a acestui studiu. Una din trăsăturile specifice ale
sistemului, pluralitatea sufletelor, e justificată deasemenea prin inferenţă.
Samkhya pleacă dela un adevăr acceptat în India: că au existat
oameni cari s'au liberat prin cunoaştere, şi ei sunt înţelepţii
(Kapila, Asura, etc.) sau rishis ale căror legende abundă în epică
şi în Purane. In acelaş timp, durerea existenţii e un dat cotidian, şi
această durere dovedeşte ignoranţa, adică robia iluzorie a sufletului.
Acum, dacă ar exista un singur suflet — conştiinţa Universală, Brahman
identic cu Atman (cum afirma Vedanta) — când cel dintâi
suflet sar libera de iluzia fenomenică, aceasta ar determina liberarea
tuturor sufletelor, pentrucă esenţa fiind una şi aceiaşi n'ar putea exista
în acelaş timp în două stări complet opuse. Samkhya e nevoită, astfel,
să accepte o pluralitate infinită a sufletelor şi interpretează textele
sfinte — cari afirmau existenţa unui singur suflet — spunând că
aici se înţelege unitatea de clasă, iar nu unitate individuală (Vijnana
Bhiksha, introducere la Samkhya Sutras). Există un singur suflet în
sensul că esenţa tuturor purusha e aceiaşi, şi e opusă naturii
*
(prakriti),
* •
1) Ateismul Samkhyei e singurul caracter pregnant care o deosibeşte de
Yoga, sistem care acceptă existenţa lui Ishvara şi-1 socoteşte punctul suprem în
care yoghinul îşi poate fixa meditaţia sa discriminativa, atingând mukti. (V.
studiul nostru în Ricerche Religiose). încolo, fizica, psihologia şi metafizica ambelor
sisteme sunt aproape identice.