REVISTA DE FILOSOFIE - BCU Cluj

cu sine însuşi (care e o identitate statică). Noi însă credem că e
cobit, şi gândim că poate fi liberat. Acestea sunt momente psihicmentale.
Dar sufletul „robit" e el însuşi, absolut liber, dela început.
Drama liberării lui apare ca atare numai nouă; el e numai
„privitor" (darshin). Dar cine e „eu" şi cine e „sufletul"? „Eu"
(asmita) e conştiinţa empirică angrenată în iluzii. „Eu" cred că
sufer, „eu" cred că sunt robit, „eu" doresc liberarea. îndată ce
înţeleg — prin „deşteptare" — că „eul" e produs material, înţeleg
că toată experienţa existenţii a fost numai un lanţ de momente
dureroase şi că adevăratul suflet „privea impasibil" la drama „personalităţii".
Aşa dar, personalitatea nu există ca un element ultim,
fiind numai sinteza experienţei mentale, şi ea se distruge, adică încetează
de a acţiona, îndată ce revelaţia e împlinită. însăşi personalitatea
acţiona pentru „deşteptare" — şi, astfel, e inutilă după.
Gândind asupra acestei soluţii samkhyaste, e evident că sistemul
socotea mukti distrugerea personalităţii. Suferinţa se distruge
dela sine îndată ce înţelegem că ea e streină sufletului. Actele
celui liberat nu-i angajazează o existenţă viitoare, pentru simplul
motiv că nu sunt realizate cu iluzia obişnuită că pornesc dela
suflet. Să ne închipuim un „liberat" în viaţă. Activitatea lui e necesară
pentrucă potentele existenţelor precedente sau chiar acele
din prezenta existenţă, anterioare „deşteptării" — se cer deslănţuite,
actualizate, conform legii karmice. Dar activitatea nu mai e
a lui, ci e mecanică, în sens de „detaşare de fruct" (vairagya).
Când „liberatul" acţionează, nu gândeşte „eu acţionez", ci se ac­
ţionează" 1
); cu alte cuvinte, nu implică sufletul într'un proces ma­
terial. Orice falsă atribuţie e ignoranţă şi ignoranţa e o forţă cosmică,
producătoare de potente, generatoare de existenţe. Aşa dar,
existenţa liberatului durează atât timp cât e necesar ca potentele
precedente să se consume. Nu se creiază noi nuclei energetici,
pentrucă nu mai e forţa ignoranţii. Când toate potentele s'au consumat,
liberarea e absolută, definitivă. Nu mai e „experienţă". E
moarte. Liberarea samkhyastă e transcendentă în sensul indian al
cuvântului, adică e inconştientă. Liberatul nu are experienţa liberării.
Prin acea deşteptare acţionează indiferent, detaşat — şi
când ultima moleculă psihică se desprinde, intră într'o stare (termenul
e impropriu) necunoscută nouă, fiind absolută; ceiace nu
e departe de Nirvana budistă 2
).
1) Să se observe via asemănare cu budismul. Nu e locul aici să arătăm
relafiile dintre cele două sisteme. Probabil că budismul a cunoscut o Samkhya
nesistematizată, anterioară celei pe care o găsim în Kapila. Evoluţia Samkhyel
datoreşte mult, în orice caz, fermentului budist.
2) Singura deosebire e că budiştii (după cum am pomenit în treacăt mai.