REVISTA DE FILOSOFIE - BCU Cluj

nia sau Grecia. Chiar diferitele minorităţi din România nu sunt
pe acelaş plan. Faţă de fiecare minoritate, vieaţa publică a României
are o atitudine specială. In materie de interese ale minorităţilor
nu se poate vorbi de o atitudine uniformă. Aceea ce este o
nedreptate faţă de minorităţi în Cehoslovacia, nu este şi în România.
Aceea ce este o nedreptate în" România, faţă de Saşi, nu
este şi faţă de Maghiari. Suntem în lumea empirică a faptelor omeneşti,
unde individualizarea măsurilor este de rigoare.
Să venim la cazul României.
In România sunt mai multe categorii de minorităţi. Sunt mai
întâi minorităţi, cu caracterul de masse mai mult sau mai puţin
compacte, având limba şi tradiţiile culturale diferite de restul populaţiei.
In rândul acestora, avem minoritatea sasă şi minoritatea
maghiară. Sunt apoi minorităţi dispersate, dar care reuşesc totuşi
să imprime unor anumite localităţi caracterul lor propriu în deosebire
de acela al restului populaţiei. In rândul acestora sunt satele
formate din Sârbi, Turci, Bulgari, Ruşi, Ucranieni şi Germani. In
sfârşit sunt Evreii sionişti, care nu constituesc o minoritate propriu
zisă, ci un grup de cetăţeni, care se declară faţă de restul populaţiei,
prin voinţa lor liberă ca aparţinând sufleteşte naţiunei israelite
din Palestina.
Din aceste diferite categorii de minorităţi, tratatele şi convenţiile
încheiate pe baza acestor tratate, n'au avut în vedere decât
pe acelea care se găsesc pe teritorilile alipite după război. Prin
urmare în spiritul tratatelor nu intră protecţia minorităţii sioniste,
precum şi a satelor formate din străini, care se aflau pe teritoriul
vechiului regat, înainte de război.
Dacă examinăm cu atenţie acum stipulaţiunile tratatelor şi
a convenţiilor care se referă la protecţia minorităţilor în România,
ajungem cu uşurinţă la următoarea constatare. Stipulaţiunile protejează
două feluri de interese minoritare: interese momentane, legate
de schimbările produse de extinderea teritorială şi care privesc
pe indivizii minoritari; şi interese permanente, legate de consideraţii
superioare de ordin moral, şi care privesc pe minorităţi,
ca grupe.
Acestea din urmă sunt cele importante. Cele dintâi pot să
fie acute, — şi s'au dovedit ca acute în cazul aşa numit al optanţilor
maghiari, — dar o problemă ,de Stat ele totuşi nu pot să
constituie. Peste zece ani cel mult interesele individuale se vor stinge.
Durabile nu pot fi de cât interesele care privesc minorităţile, ca
grupe. Acestea singure interesează viitorul României, ca Stat.
Cu cercetarea lor intrăm în fondul problemei minoritare în
România.