REVISTA DE FILOSOFIE - BCU Cluj

tot cuprinsul său. Tratatele şi convenţiile speciale nu urmăresc însă
să dea o concluzie raţionamentelor logice, ci ele vor să dea o soluţie
diferendelor produse, sau pe cale de a se produce, între foştii Beligeranţi,
In consecinţă, restricţia sună altfel. Restricţia consistă în
protecţia minorităţilor. Statul român poate face orişice politică culturală,
cu restricţia însă să nu fie îndreptată această politică în
contra patrimoniului cultural al minorităţilor. Minorităţile, prin
anexarea lor în Statul român, au anexat şi patrimoniul lor de tradiţii
religoase, limbă şi obiceiuri. Ele nu se pot lepăda de acest
patrimoniu, fără a se despuia prin aceasta de o parte din aceea ce
constitue fiinţa lor. De riscul unei atari dispuieri forţate, tratatele
şi convenţiile pun minorităţile la adăpost, acordându-le protecţiunea.
Statul român nu poate face din deosebirea de limbă, religie
şi origină etnică, o cauză care să justifice o diminuare de drepturi
pentru cetăţenii minoritari.
Această obligaţie este clar exprimată în tratatele şi convenţiile
speciale semnate de România, şi asupra acestui înţeles al protecţiei
minorităţilor nu poate fi nici o discuţie.
Tratatele şi convenţiile cuprind ceva mai mult. Patrimoniul
cultural al unei populaţii, fie ea şi minoritară, nu se mărgineşte la
manifestările prezente, ci el se întinde şi spre virtualităţile viitorului.
O tradiţie religioasă, o limbă şi o cultură naţională în genere,
mai mult prin aceea ce ele promit au o valoare decât prin aceea
ce ele realizează. Protecţia minorităţilor nu se sfârşeşte dar, cu
protecţia intereselor culturale prezente, ci ele implică şi protecţia
celor din viitor.
Aici începe calea spinoasă a discuţiunii. Aci intrăm în vieaţa
empirică a faptelor, unde trebue aplicate criterii relative după loc
şi împrejurări. Protecţia intereselor culturale viitoare ale unei minorităţi...
în ce înţeles ? In înţeles de încurajare, de asigurare, sau
de simplă toleranţă ? Este ţinut Statul român să asigure continuitatea
intereselor culturale ale fiecărei minorităţi, sau numai să le
pună la adăpost de persecuţii ? Cine ar putea răspunde cu o soluţie
unică la aceste întrebări ? Sunt minoritari, al căror patrimoniu
cultural, ori cât s'ar încuraja, nu primejdueşte de loc Statul român,
şi sunt minorităţi, al căror patrimoniu cultural încurajat de Stat,
l-ar pune pe acesta într'o situaţie dificilă, dacă nu primejdioasă.
Sunt minorităţi presărate, ca insule, în interiorul ţării, fără strânsă
legătură între ele, şi fără legătură cu Statele învecinate, şi sunt
minorităţi care prin situaţia lor spaţială au aceste din urmă legături.
Toate minorităţile vor trebui protejate în acelaş fel? De sigur
că nu. De altmintreli şi susceptibilitatea diferitelor minorităţi, faţă
de tratamentul pe care ele îl primesc de la Statul român, este foarte
deosebită de la una la alta. Sunt minorităţi irascibile care fac din
orişice incident un motiv de război, şi sunt minorităţi pacifice, care