REVISTA DE FILOSOFIE - BCU Cluj

ea este liberată, într'un anume fel, de condiţiile de timp şi de loc de care părea
că depinde, fiindcă adevărul, iar nu ocasiunea este regula ei" (citat de către d-1
I. Petrovici, la pag. 297).
I. BRUCÂR
ŞERBAN IONESCLI: Consideraţiuni critice asupra eticei materialismului economic.
Bucureşti, 1930.
Studiul de faţă este primul dintr'o serie de alte studii, pe care d. prof.
Şerban Ionescu intenţionează să le publice: evoluţionismul, eudemonismul, scepticismul,
materialismul economic, idealismul, estetismul, pragmatismul şi anarhismul,
ar fi deci să-i urmeze, după cum precizează d-sa în prefaţă. Ceeace trebue
relevată din capul locului este metoda ştiinţifică de care se serveşte d-sa
în tratarea problemei, metodă care, după noi, este cea mai bună. Astfel,
în studiul de faţă, d-sa arată mai întâi cum a luat naştere concepţia
materialismului economic şi prin ce faze a trecut, care sunt urmările
morale ce decurg în chip firesc din ea şi ce-i opune acestei concepţii creştinismul.
D-sa expune, bazat pe o bogată documentaţie, ideile fundamentale ale materialismului
economic după care viaţa spirituală a societăţii ar fi totdeauna în
funcţie de organizarea ei economică. Cu dovezi de natură psihologică şi mai
ales istorică, d-sa arată cât de neîntemeiată este această concepţie. Ideile nu
sunt elemente pasive, ci forţe active, factori de transformare socială şi de dominare
spirituală. Istoria abundă în mărturii de independenţă a ideilor faţă de
starea economică a societăţii şi abundă, mai mult, în mărturii de schimbare economică
datorită factorului, ideal. D. prof. Şerban Ionescu adoice în această
privinţă o serie întreagă de dovezi istorice care scot într'o clară evidenţă „viaţa
proprie a suprastructurei spirituale" şi puterea ei de a fi cauza transformărilor
vieţei sociale.
In a doua parte a lucrării, autorul expune ideile fundamentale ale eticei
bazată pe materialismul economic. Potrivit acestei etici, nu există principii morale
mai presus de timp şi loc, nu există o morală eternă şi absolută. Morala variază
în timp şi este deasemeni alta dacă o privim în spaţiu. Căci pretutindeni
ceeace determină formarea principiilor morale şi le transformă, este structura
materială. Şi cum structura materială evoluiază ea- însăşi, vor împărtăşi şi
principiile morale aceeaşi soartă; se vor schimba şi ele odată cu ea. împotriva
celor care susţiu valabilitatea unor norme morale universale, etica materialismului
economic caută să întemeeze relativismul etic. Cu aceeaşi puţini sorţi de
isbândă însă, caşi atunci când a fost vorba de propriile lui fundamente. Ceeace
nu se poate tăgădui, este că viaţa economică nu poate lua naştere şi nu poate
dăinui fără morală. „Nu se poate nicăeri şi nici când întrema o viaţă comercială
ori industrială fără cinste şi sinceritate. Onestitatea formează virtutea de bază
pe care se clădesc raporturile economice". (56). Cu alte cuvinte, morala nu
se află în vârful piramidei economice, ci îl condiţionează. Iar acolo unde principiile
morale nu sunt în întregime recunoscute ca valabile, aceasta se datoreşte
faptului, „că colectivităţile sociale nu au ajuns încă la conştienta valorii lor
juridice, sociale sau etice. Recunoaşterea universală a criteriului moral se face
treptat cu gradul de cultură şi experienţă morală la diferitele popoare. Există
însă un sâmbure de adevăr moral-universal, pe care-1 găsim exprimat în conştiinţa
morală naturală ca şi în creştinism (57—58). Dar etica pe care o
întemeează materialismul economic devine pentru mişcarea socialistă o etică
pusă în slujba luptei de clasă, a grevei generale, a violenţei şi a teroarei. Caracterul
transcendent al eticei este în chipul acesta distrus. Cu atât mai senină
însă apare morala creştină, care se bizue pe spiritul de înfrăţire şi iubire universală.
Căci „iubirea este creatoare, pe când violenţa este distrugătoare. Lucrările
iubirei sunt durabile şi superioare, pe când ale violenţei sunt trecătoare
Revista de Filosofic Nr. 2/930 7