REVISTA DE FILOSOFIE - BCU Cluj

Potrivit principiilor psihanalizei, două sunt scopurile principale
ale educaţiei psihanalitice: mai întâi profesorul sau părintele să se lămurească
asupra cauzei principale a defectelor copilului, a acţiunilor
lui condamnabile, arătând şi elevului, cu evidenţă, aceste cauze. Apoi,
şi de cele mai multe ori, de comun acord cu elevul, sau copilul în
general, să păşească la acţiunea educativă, care trebuie să iea pe cât
posibil forma unei autoeducaţii. Această acţiune educativă constă de
•cele mai multe ori, atunci când instinctul reprimat nu e de natură a i
se da frâu liber, în inobilarea energiei cheltuite mai înainte în direcţie
greşită. Să vedem mai deaproape cum trebuie să se procedeze în asemenea
cazuri.
Un interesant exemlpu de copil care chinueşte animalele din
cauza unu isentiment al eului reprimat, ni-1 relatează Zulliger 1
).
Un copil de şcoală în etate de 13 ani, care era tratat cu prea
multă severitate de tatăl de care se temea, şi cu multă blândeţe de
mama şi sora mai mare, faţă de care era veşnic neascultător, în şcoală
era totuşi unul din elevii de care profesorul nu se putea plânge.
In timpul unei absenţe de mai multe zile a profesorului, acesta fiind
înlocuit de o profesoară tânără, elevul deveni de odată foarte obraznic.
In repaos punea pe elevi să-1 bată, şi apoi se întorcea şi-i bătea
el. Sau îşi smulgea singur părul din cap. Odată aduse în clasă un
şoarece viu. Faptul acesta provocă dezordine, şi când profesoara veni
cu un băţ spre elevul vinovat, acesta apucă şoarecele şi-i smulse cu
dinţii capul. Profesoarei îi veni rău. Când profesorul clasei reveni din
congediu, el nu pedepsi pe elev, ci spunându-i că ştie tot ce a făcut,
îi făgădui că îl va lăsa în pace, cu condiţia ca să-i răspundă sincer la
toate întrebările. Un fel de interogator psihanalitic avu loc. Profesorul
află că copilul a văzut odată cum trenul a tăiat o pisică. Află apoi
că a surprins în beci pe tatăl său omorând un epure de casă pe care
apoi 1-a preparat pentru masă. Mai află că copilul a chinuit şi omorît
de mai multe ori pisici, şi că din potrivă avea milă de şoareci, pe cari
pisicile îi mănâncă. El însuşi se asemuia pe sine oarecum cu şoarecii,
mai ales de când mama îl poreclea „şoricel". In vis i s'a părut că o
pisică mare se repede la el să-1 muşte.
Din toate cercetările făcute, profesorul văzu că copilul suferea
de o micşorare a sentimentului personalităţii sale. Mama îl trata ca
pe un copil slab, anemic şi-l poreclea şoricel (Bleichmaus). Tatăl îl
trata prea sever. De aici în copil s'a desvoltat o tendinţă de a se
răzbuna pe tatăl său pe de o parte şi de a arăta că şi el poate ceva
pe de altă parte. Deaceia îşi smulgea părul din cap, se lăsa bătut de
colegi, ca să probeze astfel cât putea el suporta, şi apoi, văzând cum
colegii îl băteau cu prea mare plăcere, îi bătea şi el la rândul său.
Faptul că omora şi chinuia pisici, era o răzbunare inconştientă şi de
1) Loc. cit. p. 126 şi urm.