REVISTA DE FILOSOFIE - BCU Cluj

La fel cei mai de seamă reprezentanţi independenţi ai psihanalizei,
cum sunt Jung şi Adler, fac necontenite aplicaţiuni Ia
educaţie.
Jung recunoscând necesitatea ca psihanaliza, pentru a fi aplicată
în educaţie, trebuie să fie pusă la punct cu tot aportul nou care
s'a adus şi a completat unilateralitatea lui Freud, nu mai puţin vede
în psihanaliză ,,o metodă educativă, când e bine înţeleasă şi mânuită
corect" 1
).
Pentru Adler faptul acesta este atât de evident, încât el cere
medicului să cunoască problemele educaţiei. Un capitol din cartea
sa: „Praxis und Theorie der Individualpsychologie" 2
) se intitulează:
Ueber individualpsychologische Erziehung (Despre educaţia
individual-psihologică), ceiace înseamnă educaţie psihanalitică, întrucât
„Psihologie individuală" este termenul adoptat de Adler în
locul celui de Psihanaliză, în urma despărţirei lui de Freud.
Dintie psihanaliştii de seamă, acel care-şi îndreaptă aproape
exclusiv activitatea în sens educativ, este pastorul Oskar Pfister
din Ziirich. Intr'o serie de lucrări importante cu pondere, prevedere
şi un spirit de serozitate şi de adâncă, liberă convingere religioasă,
el crede că „psihanaliza duce la o pedagogie nouă" 3
), că „educatorul
devotându-se educaţiei psihanalitice, vede mult mai adânc în
sufletul copilului decât orice alt pedagog" şi deci poate fi de mult
mai mare- folos acestui suflet.
Scopul general al Psihanalizei fiind după el „liberarea de
piedici interioare, spre personalitatea autonomă, inhibitoare, credincioasă
datoriei" 5
) coincide cu cel mai înalt scop pe care educaţia
şi-1 poate pune.
Să vedem mai deaproape în ce constă utilitatea psihanalizei
pentru educaţie. Lămuririle din prima parte a expunerii noastre
ne-au dat dealtfel indici: aproape suficiente. In primul rând, am
văzut ce mare rol joacă inconştientul în viaţa sufletească. Acest rol,
dacă devine evident în special în vîaţa adulţilor, începe totuşi să se
manifeste din primii ani ai copilăriei. Atât educaţia cât şi viaţa în
genere, efectuează o serie întreagă de reprimări, menţinând în inconştient
instincte şi energii, cari vor duce acolo o viaţă ocultă,
fiind veşnic gata, ca la orice prilej pe care viaţa li—1 va furniza mai
târziu, să izbucnească. In felul acesta o sumă de tendinţe, în loc
să se manifeste, să evolueze normal, potrivit legii lor, sunt supuse
1) Dr. C. Jung: L'inconscient dans la vie psychique normale, p. 77. Traduit
de l'Ailemand par'le Dr. Grandjean-Bayard, Paris Payot 1928.
2) Dr. Alfred Adler: Praxis und Theorie der Individualpsychologie, Drlttr
Auflage, Verlag von I. F. Bergmann Munchen 1927.
3) Dr. Oskar Pfister: Die psychanalytische Methode, p. 562,.Dritte Auflage,
Klinkhardt in Leipzig, 1924.
4) Dr. Oskar Pfister: Die Psychanalyse im Dienste der Erziehung p. 155 -
dritte Auflage, Klinkhardt in Leipzig 1929.