Life in roman dacia

iin interiorul arcului carpatic, au rămas in afara provinciei Dacia întreagă
Crişana cu ţinuturile de la vest de Munţii Apuseni şi de munţii Meseşului,
ţara Oaşului, Maramureşul de astăzi şi toate ţinuturile situate la nord de
Someş, cu ţara Năsăudului şi ţinutul Bistriţei, apoi cele de dincolo de munţii
vulcanici, cu ţinuturile Topliţei şi Gheorghenilor, de pe cursul superior al
.\l ureşului, şi cel al Miercurei Ciucului, din bazinu l superior al Oltului, iar
la est şi sud de Carpaţi, întreagă Moldova şi Muntenia, pînă la limesul trans­
tlutan sau pînă la Olt, cu excepţia citorva capete de pod menţinute de ro-
·
mani pe malul sting al Dunării.
In limitele geografice ale provinciei Dacia stabilite mai sus, viaţa romană
:s-a desfăşurat cu intensitate. O ştirbire a unor teritorii din estul Daciei s-a
putut produce numai după jumătatea secolului al III-lea, în ultimele două
decenii ale stăpînirii romane, cînd în Dacia, incepind cu domnia lui Gallienus,
situaţia devine haotică în cea mai mare parte a provinciei, însă stăpînirea
romană menţinîndu-se pînă la 271, la începutul domniei lui Aurelian.
Privită in ansamblu, provincia Dacia se înfăţişează ca un bastion înaintat
al imperiului, un adevărat propugnaculum imperii înfipt în mijlocu l lumii
barbare de la nordul Dunării. Prin poziţia sa geografică, ea era menită să
spargă unitatea lumii barbare dinafara Imperiului roman, iar prin înfăţişarea
sa geografică ea răspundea in bună măsură acestui scop. Sprijinită pe marPa
arteră de comunicaţie a Dunării, care alcătuia totodaUL o linie df' fortifirare a
imperiului uşor de apărat , Dacia, mai ales cea intra(•arpnlieă , av1.• a şi anm ­
t aj ttl de a se infăţ.işa ra o admirabilă fortăreaţă naturală, dupil. eum au ob­
SPJ·vat şi autorii antici. Jordanes descrie intr-adev[u· Dat'in ra o forlii.reaţă
apărată de munţi înalţi care o incing ca o cunună : Dacia est ad coronae
.'>pt>riem arduis Alpibus emunita3• Străbătută in toate direcţiile de rîuri numrroase,
avînd un relief variat, eu munţi, cu cimpii mănoas(', l'U păduri întinse,
bogată in aur şi în alte minereuri, Dacia era menită să fie nu numai un puternic
lagăr militar, ci şi o provincie prosperă din punct dP Vldere eeonomie şi cultural.
Dunărea asigura legătura cu restul imperiului şi cu provinciile vecine
din est şi din vest.
Dintre populaţiile care locuiesc în vecinătatea Daciei, o însemnătate mai
mare au , datorită legăturilor mai directe, bune sau rele, eu provincia şi cu
imperiul, în vest iazigii din cîmpia dintre Dunăre şi Tisa, mai la nord dacii
liberi, cărora li se alătură, de pe la mijlocul secolului al IT-lea , seminţiile
germanice ale vandalilor, mai departe cvazii şi marcomanii, mai tirziu gepizii
; in est, dacii liberi, in secolul al III-lea, cunoscuţi indeosebi sub numele
de carpi, rămăŞiţele bastarnilor şi mai ales roxolanii sarmaţi, la care se adaugă,
in secolul al III-lea, şi goţii de neam germanie, coborîţi între timp pină
·
la ţărmul de nord al Mării Negre.
www.cimec.ro
110