Life in roman dacia

Soarta fostelor oraşe romane din Dacia este definitiv pecetluită ·o dată cu
invazia hunilor. După secolul al IV-lea, numai arareori , grupuri răzleţe
de populaţie se mai aciuează pe locul sau în apropierea fostelor oraşe romane.
La venirea slavilor, ÎQ secolul al VII -lea, ele erau de mult căzute în ruină
şi părăsite , iar numele lor uitat, de aceea aşezările înfiripate atunci, sau
ceva mai tîrziu, pe locul lor primesc nume noi slave derivate de la numirea
de ruine ca Grădişte, aşezarea de la Sarmizegetusa, Bălgrad , cea de la
Apulum şi Moigrad la Porolissum .
Condiţii de viaţă mai bune oferea populaţiei daco-romane mediul rural.
Descoperirile arheologice şi numismatice arată că multe dintre aşezările
rurale documentate in epoca romană îşi continuă existenţa şi în vremurile
de după Aurelian. Printre aşezările mai cunoscute din epoca romană a căror
existenţă continuă şi după anul 271 amintim Micia, unde s-a descoperit o
fihulă romană de argint din secolul al IV-lea cu inscripţia Quartine PiPas67,
iar monedele continuă pînă la Gratianus68 şi Iustinian69, cea mai tîrz ie descoperire
fiind o frumoasă fihulă digitată de la începutul secolului al
VII-lea70• Biertan (j . Sibiu), unde s-au găsit părţi dintr-un candelabru creştin
de bronz, anume discul u crucea monogramatică a lui Crist şi tăbliţa cu inscripţia
ajurată pe care se citeşte Ego ZenoPius ·otum posui71 apoi Seheş,
Fize, Berghin, Hăpria, Cetea, Cioara, Ungurei, Miercurea, Răhău , Aiud,
Aiton , Aghireş, Cristeşti, Sighişoara, Ocna Sibiului şi altele'. Urme romane
din secolul al IV-lea, constînd din obiecte, minerle sau morminte, se găsesc
uneori chiar pe locul fostelor castre sau în aşezările civile din apropierea
lor, ca la Micia, Răcari, Enoşeşti, Săpata de Jos, Jidova, Cincşor, Hoghiz,
Olteni şi Sărăţeni73•
In acelaşi timp cercetările arheologice şi descoperirile monetare au arătat
că şi unele dintre aşezările autohtone, daco-romane, cunoscute din epoca
romană, cum sint cele de la Ohreja (j. Alha)14, Sic (j. Clujf5, de unde se cunoaşte
şi o frumoasă pafta de centură din bronz, ornamentată , importată din
imperiu78, apoi aşezările de la Comălău77, Mugeni (j. Harghita)78 şi probabil
Porumhenii Mici79, îşi continuă existenţa şi după părăsirea Daci ei de către
romani. Deosebit de semnificative pentru continuitatea daca-romanilor în
secolele III şi IV sînt descoperirile din cimitirul de incineraţie de la Iernut,
făcute cu ocazia unor lucrări de construcţie. Monedele se înşiruie de la Severus
Alexander pînă la Licinius II (317 -326). O urnă funerară intactă este
datată de o monedă a împărătesei Severina, soţia lui Aurelian , din anu1 275,
deci ahia la cîţiva ani după evacuarea Daciei80• Se dovedeşte astfel că populaţia
autohtonă, daco-romană, foloseşte acest cimitir fără intrerupere din epoca
romană pină la inceputul secolului al IV-lea. Aşezarea din apropiere, de
la "Hulpişti", dăinuieşte de asemenea din epoca romană pînă pe la inceputul
secolului al IV-lea81•
www.cimec.ro
472