Life in roman dacia

coll(egii) fabr(um), desigur din acelaşi municipiu, închină împreună cu soţia
lui, Aelia Vindia, un altar lui I.O.M. Aeternus509 . Revenind la flamines,
putem deci presupune că ei erau în oraşele respective căpeteniile şi preoţii
cultului imperial. Numai la Dierna şi Tibiscum, pînă ce nu se va dovedi şi
aici existenţa Augustalilor, flamines trebuie să fie consideraţi ca preoţi ai
unei alte divinităţi romane.
Se constată însă că de la un timp preotul cultului imperial din Dacia poartă,
ca şi în alte provincii, ca Britannia, cele trei Gallii, Dalmaţia, Pannonia
Superior şi Inferior, Moesia Inferior510, numele de sacerdos arae Augusti.
Situaţia din Dacia es te astfel similară cu cea din Sardinia şi Africa, unde de
asemenea se intilnesc ambele denumiri511. El pare să fie acum căpetenia
cultului imperial pentru întreaga provincie, adică pentru toate cele trei
Dacii. Epigrafic, sacerdotes arae Augusti sint atestaţi la Sarmizegetusa, în
persoana lui Tib. Cl(audillS) Augustianus, eq(uo) p(ublico) , amintit într-o
închinare către Severus Alexander oferită de concilium pr[o ]CJinciarum
Dac(iarum)/[1/]m, a lui M. CominillS QuintllS513 şi a lui M. Atonius ValentinllS,
eq (ues) R ( omanus) sacerdos arae Aug(usti) n( ostri) coronatus Dac (iarum)
trium514 această din urmă denumire vădită influenţă orientală, alţi doi la
Apulum, anume cunoscutul arendaş al păşunilor şi al sării, cavalerul roman
P. Aelius StrenullS515 şi P. Aelius Antipater518• De la Apulum este originară
şi o altă inscripţie, nu de mult publicată, amintind pe C. Ulpius Bonus,
dec (urio) , aed (ilis) (quattnor) CJir m(unicipii) A (p nli), despre care de asemenea
s-a susţinut că ar fi fost s(acerdos) pr(oCJinciae), titlu citit în continuarea
inscripţiei1H7, dar lectura este considerată puţin- probabilă de C. Daicoviciu,
care crede că trebuie să se citească s(acerdos) fl (amen)518, expresie şi ea insolită,
care, introducind termenul de flamen, nu rupe totuşi legătura acestui
personaj de la Apulum cu cultul imperial. Calitatea de [sacerdos ar]ae
Aug(usti) n( ostri) , i-a fost atribuită şi lui P. Aelius Maximus, de la Napoca519,
revizuind o întregire, mai mult exemplificativă, pe care noi o propuseserăm
iniţial620, dar noua lectură nu ni se pare acceptabilă din mai multe privinţe621,
pe care nu e cazul să le discutăm aici.
La ieşirea din funcţie, care era temporară, el işi păstrează titlul de sacerdotalis
proCJinciae, ca intr-o inscripţie de la Sarmizegetusa622, sau sacerdotalis
Daciae, cum se citeşte pe o inscripţie de la Potissa623.
Noua denumire de sacerdos arae Augusti este in legătură cu crearea şi în
Dacia a unui concilium proCJinciae, care are Joc pe vremea lui Severus Alexander524,
cînd este atestat mai intii şi titlul de metropolis pentru oraşul Sarmizegetusa526.
Principial însă, existenţa unui concilium proCJinciae, este posibilă
o dată cu noua organizare a celor trei Dacii, în frunte cu un legatus consularis
trium Daciarum, pe vremea lui Marcus Aurelius, astfel încît şi adoptarea titulaturii
mai precise de sacerdos arae Augusti, in Jocul celei prea generale de
flamen, referitoare numai la oraşul respectiv, a putut avea loc tot cam la
www.cimec.ro
383