Life in roman dacia

ln denari sint calculate preţurile tuturor tranzacţiilor pe care le cuprindeau
tăbliţele cerate, ca vînzări şi cumpărări de sclavi, cumpărarea unei jumătăţi
de case la Alburnus Maior, cu preţul de 300 de denari, contractele
de muncă pentru exploatarea minelor de aur, încasările şi cheltuielile unui
colegiu etc. Una dintre tăbliţe cuprinde contractul pentru păstrarea, fără
dobîndă, a unei sume de 50 denari280• In schimb , alte patru tăbliţe cerate
cuprind contracte de imprumut de bani pe termen scurt a unor sume relativ
mici, de 140 cea mai mare281, cu dobindă de 1% pe 30 de zile282, adică 12%
pe an, ceea ce fireşte este o dobîndă foarte mare. Cămătăria spoliatorie, o :
plagă a societăţii romane, era deci practicată şi în Dacia. O ultimă tăbliţă
cerată pe care o amintim cuprinde contractul, redactat şi semnat pe două
perechi de table, de constituire la 28 martie 167, de către doi oameni de 1.
afaceri, Cassius Frontinus şi Iulius Alexander, a unei asociaţii, un fel de
casă bancară, societas danistariae283, care avea ca scop de a da bani cu imprumut.
Suma depusă de cei doi asociaţi era de 767 de denari, ceea ce dovedeşte
că împrumuturile avute in vedere nu erau nici ele preamari. Veniturile
scontate că se vor realiza urmau să se împartă proporţional.
Cu timpul insă, in circulaţia monetară din Dacia se produc dificultăţi
şi perturbări cauzate, pe d o parte, de tot mai accentuata depreciere a denarului
de argint, ca urmare a alterării treptate a calităţii argintului, incepind
incă din vremea lui Septimiu Sever, iar pe de altă parte de atar:urile tot mai
aprige ale popoarelor barbare împotriva graniţelor provinciei, cărora imperiul
le poate face faţă tot mai greu. Am văzut că pe timpul lui Gallienus
situaţia din Dacia devenise haotică .
Marea criză a Imperiului roman din secolul al III-lea este însoţită şi de o
gravă criză monetară, care determină alterarea şi deprecierea monedei de
argint. Emiterea noii monede de argint de către Caracalla, numită antoninian,
nu face decit să grăbească şi să adîncească criza monetară. Noul nominal,
emis şi de împăraţii următori, cu excepţia lui Elagabal, se prezintă de la
început ca o monedă fiduciară, supraevaluată, echivalată cu unul şi jumătate
sau cu doi denari , impus forţat in circulaţie. Compoziţia lui de metal fin scade
treptat, ca şi a denarului de altfel, pînă a ajunge pe vremea lui Gallienus o
simplă monedă de aramă trecută doar printr-o b11ie de argint.
Spre a face faţă lipsei de monede de bronz, de mică valoare, dar foarte necesare
în schimburile mărunte de toate zilele in cadrul măsurilor luate de
Filip Arabul pentru refacerea situaţiei Daciei, după marele atac al carpilor
din anul 245, impăratul acordă provinciei dreptul de a bate monedă proprie
de bronz. Primele monde cu efigia împăratului pe avers şi cu reprezentarea
provinciei sub chipul unei femei ţinînd emblemele celor două legiuni din
Dacia, însoţită de legenda Pro"incia Dacia, pe revers, sint emise în iulie sau
august 246 şi emiterea lor continuă timp de 11 ani, pînă in 256, pe timpul lui
Valerian şi Gallienus2B4•
www.cimec.ro
327