Life in roman dacia

vincialilor157• De aceea, in Dacia, mai precis în legiunea XIII Gemina, cunoaştem
un singur soldat de origine italică, din oraşul Carsulae, în Umbria,
C.Atrius C.f. Crustumina (tribu)l58, care a murit la Apulum in vîrstă de 35
de ani. Contrar părerii mai vechi a lui Th. Mommsen , istorieul italian a arătat
că nu a existat o interdicţie decretată de Vespasian sau de vreun alt împărat
care să fi exclus pe italiei de a mai fi recrutaţi ca soldaţi in legiuni si
că dispariţia lor din legiuni s-a produs treptat, avind drept cauză principa i ă
condiţiile de serviciu şi de retragere care nu atrăgeau pe tinerii din Italia . De
asemenea, recrutarea teritorială, atribuită de obicei unei iniţiative şi hotărîri
a lui Hadrian, a fost introdusă tot treptat, după părerea. aceluiaşi istoric
italian, incepind din secolul I, dar aplicată pe o scară tot mai largă în secolul
al Il-lea şi apoi în cel următor159• Astfel, dacă în secolul I s-a,u putut deosebi
două arii de recrutare a, solda,ţilor din legiuni, una occidentală şi a,lta. orientală,
începînd eu secolul al II-lea, ariile de recrutare corespund cu provinciile
în care se găseau dislocate legiunile. In felul acesta, şi Dacia ajunge, printre
ultimele, o arie de recrutare, atît pentru propriile legiuni, cît şi pentru alte
legiuni din celelalte provincii. Fenomenul este însă ma,i general, după cum
vom vedea, extinzîndu-se şi la alte categorii de trupe, la cele au xiliare în
primul rînd. Provineializarea. deplină a, legiunilor era în orice caz împlinită
la sfîrşitul secolului al Il-lea şi începutul celui următor, după cum rezultă şi
din relatările scriitorilor antici, ca Herodia,n, care, vorbind despre evenimentele
de la începutul domniei lu i Septimiu,, Sever, afirmă că locuitorii
Italiei, "începînd eu domnia lui Augustus, au fost scutiţi de această obligaţie
(de a fi chemaţi sub drapel) şi deza,rmaţi"160, ceea ce înseamnă evident o
exagerare şi un anacronism pentru vremea. lu i Augustus, dar era o realitate
în vremea de după moartea lui Commodus, sau după cum rezultă din tratatul
dl:'spre fortifica,rea, castrelor atribuit lui Hyginus (dar probabil opera unui
anonim, fie din a doua jumătate a secolului al II-lea, fie de la începutul celui
următor), care caracterizează legiunile drept o militiaprorincialis fidelissima161.
In concordanţă eu aceste constatări şi concluzii se prezintă şi componenţa
legiunilor din Dacia, în măsura in care originea soldaţilor, excluzînd pe centurioni,
poate fi stabilită , fie pe baza indicării preC'ise în inscripţii a localităţii
sau a provine iei de origine ( origo), fie pe baza altor criterii considerate
îndeajuns de sigure. De fapt , materialul documentar privitor la Dacia adunat
de G. Forni, sensibil augmenta,t faţă dr cel utilizat de cercetătorii precedenţi,
se referă, în cea mai mare parte , la legiunea XIII Geminae162• Din
acesta noi excludem însă un soldat greşit considerat că ar fi făcut parte din
armata Daciei, anume pe pretoria,nul Aurelius Victorinus natione dacica regione
Serdica163, care evident era. originar din Dacia de la sudul Dunării, întemeiată
de Aurelian. I n schimb , adăugăm un caz nou, revelat de o inscripţie
recent descoperită, al unui soldat originar din Sarmizegetusa164, şi un
13* www.cimec.ro
195