Life in roman dacia

aproape exclusiv vase de factură superioară, lucrate la roată, in afară de o
monedă daci că de argint'8, intr-un turnul a ieşit la iveală şi un buton de
la un vas tipic dacic77, probabil lucrat cu mina. In sftrşit, nu mai puţin hotărîtor
pentru problema in discuţie este acum faptul că in necropola de la Cinciş,
descoperită şi cercetată intre timp, care este de acelaşi tip cu necropola
de la Caşolţ, chiar in morminte de astă-dată, au ieşit la iveală, pe lîngă vasele
de factură provincială romană, şi ceramică dacică lucrată cu mina. Am mai
aminti doar, ca un alt argument prodomo, pe care tl considerăm ca nefiind
lipsit de o deosebită semnificaţie pentru problema in discuţie, faptul că la
Caşolţ, in cadrul ritului tradiţional la daci al inmormîntărilor de incineraţie
sub tumuli, practicile funerare constatate şi descrise cu toată atenţia cuvenită
, acele Bestattungsgebriiuche, la care autorul amintitei ipoteze se referă
doar în titlu, sint de străveche tradiţie la daci, păstrate şi in epoca romană.78
La Soporul de Cimpie in schimb, factura pregnant dacică a unei bune părţi a
materialului ceramic asigură atribuirea acestui cimitir populaţiei autohtone,
chiar dacă, aşa cum se afirmă, trebuie să admitem aci, probabil în vremea
războaielor marcomanice sau mai tîrziu, şi aşezarea unui grup de carpi, deci
elemente dacice libere dinafara provinciei79, poate alături de alţi daci locali,
care se îngroapă poate în acest cimitir încă de la inceputul epocii romane.
Oricare ar fi însă realitatea, în această privinţă, cert este că, lăsînd
la o parte unele caracteristici ale ritului de înmormîntare şi specificul carpic
al unor piese din inventarul funerar, existenţa unor elemente şi trăsături
comune, atît în ceea ce privesc unele practici funerare de detaliu,
cît şi o parte din piesele care formează inventarul funerar al celor două
necropole, de la Soporul de Cîmpie şi de la Caşolţ, confirmă încă o dată,
dacă mai era nevoie, atribuirea acestei din urmă necropole şi a celor de
acelaşi tip cu ea populaţiei autohtone din provincia Dacia.
In lumina rezultatelor obţinute prin cercetările arheologice din ultimul
deceniu şi mai bine , au putut fi valorificate din punct de vedere istoric şi
alte descoperiri cunoscute mai dinainte, rămase însă insuficient lămurite,
precizîndu-se astfel apartenenţa la grupa cimitirelor daco-romane a mormintelor
de la Sebeş80, Lechinţa pe Mureş81 şi Moreşti82, pe acestea din urmă
noi considerîndu-le a fi fost la origine tumulare83•
In cadrul ritului de înmormîntare al dacilor din epoca romană s-au deosebit
două tipuri. Unul este acela al mormintelor tumulare cu incineraţia pe
loc, reprezentat prin ne@ropolele de la Caşolţ, Calbor, Ighiu, Moreşti şi Cinciş.
Această formă de inmormintare, cu tumuli, folosită cum se vede cu mare
preferinţă de daci in epoca romană , are o veche tradiţie şi s-a bucurat de o
răspîndire generală multe secole înainte de cucerirea romană, dar mai ales
in perioada Latene-ului tîrziu, nu numai la daco-geţii din tot cuprinsu l
Daciei 84, de la geţii de la est şi sud de Carpaţ i, pînă la dacii din Slovacia
de astăzi, unde o necropolă tumulară dacică a fost cercetată la Zemplin85,
www.cimec.ro
264